Interviu cu deputatul Mihai Weber, președintele PSD Gorj și al Comisiei permanente commune a Camerei Deputaților și Senatului pentru relația cu UNESCO

Pe 16 noiembrie se sărbătorește Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România. Este data la care, în 1972, Conferinţa generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură a adoptat Convenţia Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural, la care România a devenit parte din 1990. Un bun prilej să stăm de vorbă cu deputatul Mihai Weber, care deține de la începutul acestui an și funcția de președinte al Comisiei permanente comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru relația cu UNESCO, pentru a vedea care sunt dificultățile cu care se confruntă patrimonial românesc înscris la UNESCO sau care așteaptă recnoaștere universală, așa cum se întâmplă și cu Ansamblul Monumental ”Calea Eroilor” realizat la Târgu Jiu de Constantin Brâncuși.

Reporter: Domnule președinte Mihai Weber, cum se vede astăzi, pe 16 noiembrie, de Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România, starea bunurilor culturale înscrise în Lista Patrimoniului Mondial și ce consderați că trebuie făcut?

Mihai Weber: Imaginea este departe de a fi una îmbucurătoare, pentru că, de 30 de ani, sunt lucruri care trenează, se tot amână luarea unor decizii tranșante. Interesant este că, tot pe 16 noiembrie, din 1995, statele membre UNESCO au adoptat la Paris ”Declaraţia principiilor toleranţei”. Și acesta este tot un semn de respect față de diversitatea și bogăția culturală a formelor de exprimare a umanității, dar și o invitație la solidaritatea popoarelor lumii să protejeze locurile și lucrurile purtătoare de valoare universală.

Vedeți dumneavoastră, anul acesta s-au împlinit și 65 de ani de prezență a României în UNESCO și agenda noastră, la comisia parlamentară, a fost încărcată. Ne-am concentrat pe problematica patrimoniului românesc material, imaterial sau natural, fiindcă aici avem niște problem seioase care trebuie rezolvate.

Reporter: Care sunt constatările dumneavoastră? Ce trebuie făcut, ce trebuie schimbat?

Mihai Weber: Noi am încercat în acest an aniversar să ne ținem departe de o abordare triumfalistă și să vedem lucrurile realist. Trebuie să recunoaștem că avem probleme și să încercăm să răspundem provocărilor, altfel, nimic nu se schimbă! Am avut un dialog deschis cu experți, cu autorități locale, cu mediul academic, cu cel guvernamental și neguvernamental.

Am adus la aceeași masă toți actorii implicați în protejarea și promovarea patrimoniului românesc, în cadrul unor mese rotunde, a unor dezbateri, toate desfășurate sub forma unor grupuri de lucru, pentru că, așa cum spuneam, ne-a interest latura pragmatic mai puțin cea festivă.

Ce am constatat? Un cadru legislativ insuficient armonizat sau chiar lipsa unor prevederi de care este nevoie, un Cod al Patrimoniului promis, dar aflat într-o veșnică dezbatere. Și, peste toate, o dramatică subfinanțare, practicată de la un guvern la altul, de la un buget la altul! La care se adaugă și o criză de personal calificat în problematica patrimoniului, demotivat de condițiile de salarizare, dar și de absența unui cadru de formare, adaptat nevoilor.

Reporter: S-au făcut și pași concreți pentru ca lucrurile să arate altfel?

Mihai Weber: Da, am stat de vorbă, de exemplu cu președinți de consilii județene pe raza cărora există monumente UNESCO și am constatat că lipsa banilor este o realitate peste tot. Am depus, la rectificarea bugetară din acest an, o solicitare pentru alocarea a 23 de milioane de lei, suma minimă necesară pentru salvarea patrimoniului românesc înscris deja în UNESCO.

Am propus și altceva, ca un procent fix din Programul Național de Restaurare al Ministerului Culturii, să fie alocat către monumentele UNESCO, astfel încât să existe o predictibilitate a intervențiilor. I, evident, pentru că suntem parlamentari, am făcut ce ne-a fost cel mai la îndemână: Am demarat la comisie modificări legislative care depind de noi. Și sper sincer ca Legea Bugetului pentru anul 2022 să nu mai ignore patrimoniul nostru cu valoare universală

Reporter: Vorbim despre bunuri deja intrate în Lista Patrimoniului Mondial, ce se întâmplă, însă, cu cele care nu au dobândit, deocamdată, recunoașterea universală?

Mihai Weber: Vă spuneam că 2021 a fost un an al provocărilor din mai multe puncte de vedere. S-a reușit, cu o întârziere de câțiva ani, depunerea la UNESCO a dosarului ”Cămașa cu altiță – Ia”, realizat împreună cu Republica Moldova, întârziat din tot felul de motive, financiare sau birocratice. Tot anul acesta, la cea de a 44-a sesiune a Comitetului Patrimoniului Mondial, s-au aflat cele două dosare românești: Peisajul cultural minier ”Roșia Montană” și Ansamblul monumental ”Calea Eroilor” Brâncuși de la Târgu. O reușită și o amânare. Dacă Roșia Montană a fost înscrisă și pe lista Patrimoniului Mondial, și pe lista Patrimoniului Aflat în Pericol, a fost amânată o decizie privind opera lui Brâncuși de la Târgu Jiu.

Am mai discutat pe tema asta. Dosarul, desi bine realizat de specialiștii români, a fost înscris la categoria Memorialelor de război, iar la UNESCO există o dezbatere pe marginea acestui subiect. Respectă sau nu monumentele dedicate conflictelor recente valorile și principiile UNESCO?

Reporter: Când se va rezolva această problemă a prezenței lui Brâncuși în UNESCO? Este evident că gorjenii sunt primii care așteaptă acest răspuns…

Mihai Weber: Știu, dar vreau să fiu onest cu toată lumea. Deocamdată, este dificil de estimat, cert este că s-a trecut din nou la o etapă de discuții între specialiști. Va dura cel puțin un an să se ia o decizie, partea bună este că dosarul este acolo și, odată ce se vor limpezi lucrurile, va putea intra direct în evaluare. Iar speranța mea este că, în cazul în care se va considera că memorialele de război nu mai sunt agreate la UNESCO, experții români în patrimoniu vor găsi o altă soluție, astfel ca Brâncuși să primească ceea ce merită și așteptăm cu toții: recunoaștere universală. Sper în 2022!

Reporter: Pe lângă Ansamblul de la Târgu Jiu, mai există alte elemente de patrimoniu material care așteaptă să intre în Lista Patrimoniului Mondial?

Mihai Weber: Este, în primul rând, dosarul Cămășii cu altiță - IA, care are toate șansele ca, în decembrie 2022, să devină parte a Patrimoniului Imaterial al omenirii. Iar aici la noi, la Gorj, există o comunitate importantă de păstrători de tradiții, care cos ie cu altiță.

Tot o veste bună pentru gorjeni și pentu zona noastră, în general, este că pe Lista Indicativă, cea care cuprinde obiectivele pentru care se vor întocmi viitoarele dosare pentru UNESCO există și culele oltenești. Lista indicative cuprinde mai multe monumente, de la Bisericile bizantine de la Curtea de Argeș, Bisericile din Țara Hațegului, ansamblul rupestru de la Murfatlar sau cetatea Histria, dacă ar fi să amintesc doar câteva dintre ele. Ordinea de priorități urmează să fie stabilită și aici cred eu că ar trebui să existe o dezbatere publică mai aplicată decât a fost până acum.

Reporter: Domnule președinte, este mai mult decât evident că, spre deosebire de alți europeni și nu numai, românii nu pun foarte mult preț pe patrimonial national. De unde vine acest comportament și cum putem să modificăm ceva?

Mihai Weber: Ca în mai toate lucrurile, tot educația este cea care face diferența. În școala românească încă nu există o preocupare pentru educația în favoarea patrimoniului. Există discuții, dar totul a rămas la stadiul de propunere, de intenții. La asta se adaugă veșnica subfinanțare a sistemului cultural, în general, despre care vorbeam.

Le spun mereu colegilor parlamentari că patrimonial românesc nu trebuie să aibă culoare politică. Da, este dept, avem nevoie de spitale, de școli, de drumuri bune, de apă și gaze, de venituri mai mari. Toate se pot rezolva cu bani europeni, cu fonduri locale sau guvernamentale. Dar sufletul poporului român, istoria și cultura lui, nu mai pot fi reparate! Niciun grant european nu ar mai putea aduce înapoi cetățile dacice din Munții Orăștiei, albastrul de Voroneț sau superba mânăstire de la Horezu, dacă acestea s-ar pierde!

Reporter: Domnule deputat, dacă ar fi să luați o decizie care să depindă doar de dumneavoastră, care ar fi aceasta?

Mihai Weber: Două lucruri mă preocupă. Cred că a venit timpul ca și noi, românii, să învățăm să tratăm cultura și patrimoniul ca pe elemente de dezvoltare locală, ca pe factori generatori de armonie, dar și de bunăstare, de progress, nu doar ca pe consumatori de fonduri. Și poate a venit timpul ca și școala românească să modeleze viitorul acestei nații, în respect față de tradiții, de valorile pe care le-am moștenit și care trebuie duse mai departe. Dacă aș putea, aș introduce în programa școlară o materie legată de patrimoniu, de tradiții, de obiceiuri.

Tinerii noștri trebuie crescuți cu respect față de valorile trecutului, dar pentru asta trebuie să le cunoască. Mai ales într-o lume globală, ei trebuie să știe ce ne individualizează, ce ne face să fim unici în marea cultură a lumii. Și că au și ei datoria să păstreze și să transmită valorile românești, celor care vor veni după ei.

Doar așa, vom putea să ne păstrăm identitatea noastră românească, în marea diversitate a lumii!