Înainte de a folosi medicamentele, oamenii foloseau leacuri din natură. Scoarța de salcie este cunoscută ca având proprietăţi ale aspirinei de azi. Salicina și acidul salicilic se găsesc în scoarța și frunzele salciei, dar și în plop.

Salcia este încă numită aspirină naturală fiind un remediu pentru durere, febră și inflamații.  Academicianul Ovidiu Bojor scrie în cartea sa „Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z”, că salcia are proprietăți analgezice și antipiretice, cunoscute încă din antichitate.

Scoarța de salcie conține cantități mici de salicină, care este metabolizată în timpul absorbției în diferiți derivați salicilați. Cu toate acestea, ea conține și alți compuși care contribuie la efectele sale analgezice și antiinflamatoare, precum polifenoli și flavonoide.

Scoarța de salcie oferă un mecanism de acțiune mult mai vast, și nu are efecte secundare. Spre deosebire de aspirina sintetică, scoarța de salcie nu afectează mucoasa gastrointestinală, nici coagularea sângelui.

Este recomandată în febră, dureri reumatice, insomnie (ca sedativ) și dureri uterine. Cercetătorii actuali au descoperit că acidul acetilsalicilic are și acțiune anti-trombotică.

Dacă aveți posibilitatea să procurați scoarță de salcie, o puteți folosi la prepararea unui decoct astfel: se pun 2 linguri de coajă mărunțită la fiert cu 1 cană de apă şi se lasă 10-20 de minute la fiert. Se consumă câte 5-6 linguri pe zi.

Coaja uscată și mărunțită se poate da prin râșnița electrică de cafea pentru a obține o pulbere. Din aceasta se ia ½ linguriță, de 3 ori pe zi. Scoarța de salcie și produsele care conțin această plantă nu au efecte secundare. Sunt contraindicate doar în cazul persoanelor cu alergie sau sensibilitate la aspirină.