Serviciul de Ambulanță Județean Gorj mai are atât de puțini medici, încât s-a întâmplat să nu fie nici măcar unul pe schimb, dacă nu îl luăm în calcul pe cel care face dispecerat. S-a întâmplat de mai multe ori anul trecut, se va întâmpla de și mai multe ori în acest an.

Asta înseamnă că viața fiecăruia dintre noi este în pericol, pentru că riscăm ca, atunci când chemăm o ambulanță, aceasta să vină fără medic. De fapt, probabilitatea să fie fără medic este mult mai mare decât aceea cu medic.

De ce nu participă nimeni la concursurile organizate în ultimii ani la Serviciul de Ambulanță Județean Gorj? Pentru că sunt deja două decenii de când instituția este măcinată de scandaluri, de reclamații. Toată lumea reclamă pe toată lumea, toată lumea dă cu subsemnatul pe la zecile de organe de control care se perindă pe acolo. Au fost controale de la Poliție, DNA și DIICOT, de la Ministerul Sănătății, DSU, DSP, de la Curtea de Conturi, de la Instituția Prefectului. Și nu unul, ci sute de controale în aceste două decenii.

Medicii au de unde alege, se bat spitalele pe ei, de ce s-ar duce în acest balamuc? Este de mirare că cei 8-9 care mai sunt nu renunță. Cei mai mulți așteaptă însă pensia, s-au obișnuit cu situația, dar un medic tânăr, care vrea o carieră, de ce să meargă să lucreze într-un astfel de mediu?

Prefecții din ultimii ani s-au aplecat asupra problemei de la Ambulanța Gorj, dar au abordat greșit problema. Au trimis corpul de control, au sesizat tot felul de organe și au pus liniștiți capul pe pernă, cu sentimentul datoriei împlinite. De fapt, nu au făcut decât să le dea apă la moară celor care fac reclamații, să facă și mai multe.

Am fost șocată să aflu că prefectul Marcel Iacobescu a spus că nu ar fi trebuit acordate concedii medicilor, ca să nu rămână serviciul de ambulanță fără niciun medic pe schimb de sărbători. Asta deși mulți dintre ei au făcut multe ore suplimentare, ca să evite astfel de situații, dar când vrei să împarți trei paie la zece măgari, pur și simplu nu se poate să fie vreunul sătul. Medicii de pe ambulanțe au dreptul la concediu așa cum am și eu, așa cum are și prefectul, așa cum are fiecare dintre noi.

M-am uitat puțin pe constatările din raportul de control dat de prefect presei zilele trecute. Sunt 34 de pagini de limbaj de lemn, specific organelor de control, din care aflăm că nu s-a făcut recepția pe câteva butelii de oxigen, așa că nu e clar dacă acestea au fost sau nu luate, că o factură prin care au fost achiziționate telefoane a fost anulată ca să fie înregistrată în anul următor, că a fost aprobat transportul unei paciente către o clinică privată și că trebuie să se verifice dacă aceasta trebuie să achite cursa, că nu a fost decontată suma de 170 de lei unui ambulanțier pentru servicii de cazare la care avea dreptul, că au fost date niște ambulanțe la fier vechi și ar fi o problemă cu suma de 116 lei care a ajuns la Fondul de Mediu. Adică tot felul de probleme, ca să nu zic rahaturi, pe care, dacă le caută, prefectul le va găsi și în contabilitatea instituției pe care o conduce.

Nu reclamațiile și nu controalele rezolvă problemele de la Ambulanța Gorj. Și în niciun caz genul acesta de controale. Este ca și cum o clădire stă să se prăbușească, iar zeci de organe de control verifică de ce aceasta a fost vopsită în roz, dacă rozul se potrivește cu verdele clădirii de lângă, dacă a fost autorizat de instituțiile abilitate și dacă dincolo era mai ieftin. Chiar nu înțelegeți că respectiva clădire se prăbușește, că probabil nu mai apucă dimineața? Așa și cu Ambulanța. Dacă mai pleacă trei medici, rămânem doar dispeceratul funcțional. Și cu reclamagiii.

Ca să fie treaba treabă, am primit pe mailul redacției și un fel de apărare a celor reclamați, adică vreo 60 de pagini, extrase din alte rapoarte de control și nu numai, din care aflăm că liderul sindical Aldescu are zeci de zile de concediu medical pe an, că salariații din sindicatul condus de el nu au semnat fișa postului, că respectivul sindicat nu este reprezentativ, că sunt medici care au reclamat în scris comportamentul acestuia. Plus niște articole din presa ultimelor două decenii, despre acesta. Ce relevanță au? Știm deja că la Ambulanță nu este o atmosferă normală de lucru.

După cum am văzut în mail, au trimis pomelnicul ăsta și la prefect. Și ce facem? Așteptăm încă un raport de control? Resuscităm pe cineva cu rapoartele astea, cu reclamațiile astea? Reclamațiile nu ajută în acest stat eșuat numit România, pentru că organele de control sunt și ele la ordin politic. Să mă contrazică cine vrea, că asta este realitatea. Prefectul ar face mai bine să fie mediator dacă vrea să rezolve problema, să meargă și să vorbească și cu medicii, și cu ambulanțierii, și cu șoferii, și cu pacienții. Nu o dată, să meargă de zeci de ori dacă este nevoie.

Sunt probleme uriașe acolo, este nevoie de un alt director, care să aibă aptitudini de manager, nu doar bunăvoință. Tocmai din cauză că este un colectiv dificil de condus, cu multe conflicte din urmă. Apreciez intenția prefectului de a se apleca asupra problemelor de la Ambulanță, dar acestea sunt atât de grave, încât nu pot fi rezolvate din birou. Dacă a citit raportul de control pe care l-a transmis și presei, înțelege la ce mă refer.