De apreciat determinarea ministrului Educației, Sorin Cîmpeanu, de a ține cât mai mult posibil școlile deschise. Copiii sunt mult mai bulversați decât părinții în această pandemie, o spun psihologii. Nu știm însă dimensiunea fenomenului, pentru că puțini sunt adulții care discută serios cu copiii despre temerile lor din această perioadă.

Sunt copii care se tem că nu pot recupera materia pierdută, sunt copii care se tem de boală, sunt copii care se tem pentru viața părinților. Sunt copii derutați și dezorientați.

În rândul părinților, părerile sunt pro și contra. Poate că ar fi bine ca, acolo unde părinții se tem pentru sănătatea copiilor lor, aceștia să fie lăsați să facă școala online. Cei mai mulți își vor însă copiii la școală și ministrul are dreptate când spune că, dacă închidem școlile și lăsăm deschise mall-urile, cafenelele, cinematrografele, copiii vor socializa acolo.

Nu știm cât va dura pandemia, dar iată că începem să ne obișnuim cu teama, cu restricțiile, cu riscul.

Copiii sunt expuși riscului de îmbolnăvire dacă merg la școală, dar specialiștii zic că aceștia fac forme ușoare. Profesorii sunt expuși un risc mai mare, dar măcar au opțiunea de a se vaccina.

Cred că este corect ca decizia de a trece la învățământul online să fie lăsată la autoritățile locale și la școli. Să luăm de exemplu comuna Crasna din Gorj, unde incidența a trecut de 6 la mie și copiii fac școală online. Autoritățile spun că sunt persoane care scriptic locuiesc în alte localități, altele care au fost în vizită la părinți și au fost testate pozitiv. Incidența înseamnă numărul de cazuri raportat la numărul de locuitori, ori o parte din cazuri sunt conjuncturale, ale unor oameni care nu sunt prinși în numărul de locuitori.

În funcție de situațiile punctuale, cei de la școli pot decide momentul în care să se treacă la online, pentru că fiecare zi de școală câștigată este importantă. A lăsa decizia la nivelul școlilor mi se pare una din puținele decizii bune luate în ultima perioadă, bună este și decizia de a face teste neivazive celor mici. Și cred că meritul este al ministrului Educației, că dacă era tot Anisie... Dar, cine știe, poate se întoarce, că prea îl aplauda cu ardoare pe Cîțu la congres.