Minerii şi energeticienii din Complexul Energetic Oltenia simt că sunt minţiţi. Nu de administraţie, cât de liderii lor sindicali, care au promis că vor obţine importante majorări salariale. Au promis că se vor bate pentru un fond de salarii mai mare cu 10-15%, au promis că se vor bate pentru vouchere de vacanţă, au spus că vor cere o creştere cu 150 de lei a adaosului lunar, dar şi un fond de promovare echivalent cu 150 de lei înmulţit cu 13.500 de salariaţi.

Până la urmă, s-ar putea obţine o creştere de circa 150 de lei din aprilie pentru toată lume şi o creştere de 300 de lei de la 1 februarie pentru circa trei mii de salariaţi, cei discriminaţi în ultimii cinci ani. Nu e puţin, dacă avem în vedere că din 2012 până în 2016 minerii şi energeticienii doar au pierdut. Pare însă extrem de puţin, după ce de luni bune salariaţii Complexului Energetic Oltenia au fost hrăniţi cu promisiuni care mai de care. Pare de-a dreptul umilitor, dacă avem în vedere că sunt mineri care muncesc în condiţii extrem de grele şi câştigă mult mai puţin decât şoferul, portarul sau chiar femeia de serviciu de la instituţiile publice.

Acum zece ani, minerii şi energeticienii erau de departe cei mai bine plătiţi gorjeni. Salariile lor duceau Gorjul pe locul al doilea pe ţară în topul salarizării. Acum, salariaţii CEO sunt pe locul şase în Gorj, iar judeţul undeva la jumătatea clasamentului.

Sunt şi motive obiective pentru care s-a ajuns aici. Costurile de mediu sunt din ce în ce mai mari. Doar certificatele de carbon depăşesc suta de milioane de euro pe an. Pe de altă parte însă, nimeni, niciodată, nu şi-a pus problema să concedieze politrucii aduşi an de an, în absolut toate guvernările. Sunt sute, cu salarii uriaşe. Dacă Boza ar da politrucii afară, ar face o economie care ar putea satisface în bună parte aşteptările minerilor şi energeticienilor. Nu o va putea face, pentru că ar fi concediat în secunda doi. La fel cum nu va putea renunţa la unele firme de casă şi aşa mai departe.

Tensiunea în rândul salariaţilor este foarte mare şi, pentru a-i linişti, liderii lor sindicali apelează la minciuni. O strategie greşită, care poate face ca lucrurile să scape de sub control. O strategie pe care o aplică PSD cu toată ţara, spunând de dimineaţă până noaptea, pe toate canalele, că trăim mai bine. O vreme minciunile ţin de foame, doar că pentru mineri şi energeticieni vremea asta s-a terminat în decembrie, când liderii sindicali au semnat pentru renunţarea la aplicarea art. 153 din actul adiţional la CCM.