Greu de crezut, dar nu foarte departe de Târgu Jiu, pe un drum ce lasă mult de dorit, există un sat cu un nume predestinat şi cu o bogăţie de sezon care nu prea stârneşte însă interesul localnicilor. La Rugi, renumit mai ales pentru recoltele de cireşe din lunile mai-iunie, producţia de mure este anul acesta mai mare ca niciodată.

Direcţia Silvică este în plină campanie de strângere a câtorva zeci de tone din acest sortiment de fructe de pădure, la un preţ de 1,2 lei/kg, iar în pieţe kilogramul se dă şi mai scump, dar chiar şi aşa oamenii din Rugi nu  se riscă să se zgârie la mâini. Toţi recunosc faptul că vremea din acest an a făcut ca murele să fie mai mari şi mai zemoase ca niciodată, dar sătenii spun că au alte treburi decât să colinde dealurile pentru a umple găleţile cu mure. De fapt, nici nu ar trebui să plece prea departe de casă pentru că rugii plini cu mure se găsesc din abundenţă chiar pe marginea drumului.

„E plin domnule de ele, e ceva nemaipomenit. S-au făcut anul acesta şi mere şi pere, au fost şi cireşe, cred că şi la struguri o să le meargă bine, dar ca la mure nu am mai întâlnit. Noi avem însă treabă, suntem prinşi acum cu adunatul fânului, avem grădinile şi gospodăriile de care trebuie să avem grijă, nu ne ducem să adunăm. Păi am auzit că dau ăştia preţuri mici şi nu se merită. Dacă ar fi un depozit, o firmă privată, ceva, care să plătească şi un preţ bun, atunci s-ar mai zice, dar altfel nu se merită”, spune unul dintre mulţii localnici pe care îi cheamă Romanescu.

Vin orăşenii la cules

O vecină de-a bărbatului recunoaşte că ea se va încumeta vara aceasta să strângă o găleată de mure, dar nu mai mult. Vrea să facă nişte dulceţuri şi cam atât. În rest, aşteaptă să vină altcineva să golească rugii din Rugi de producţia bună de mure. „Noi mai adunăm pentru noi, dar numai cât să facem nişte borcane de dulceaţă. Păi am auzit că strâng pădurarii, dar dau preţ slab. Nu se duce nimeni pentru un preţ mic. Mai vin din ăştia de pe la oraş care sunt vai de mama lor şi se opresc să adune. Ei da, strâng şi mai fac rost de un ban, dar noi la câtă treabă avem nu putem să ne lăsăm treburile celelalte ca să ne zgâriem prin mărăcini. Plus că asta e marfă perisabilă şi trebuie să te mişti repede cu ea că altfel ţi se strică şi nu ai făcut nimic”, spune femeia.

De la 1,2 lei/kg la câteva sute de euro pe tonă

Direcţia Silvică are cam singurul centru din Gorj care se ocupă de colectarea fructelor de pădure, iar preţul plătit celor care adună nu este considerat unul atractiv pentru oameni. Unitatea de stat trebuie dă strângă vreo 40 de tone, pe care le va valorifica mai departe către o firmă privată la un preţ de vreo 700 de euro/tonă, în funcţie de negocieri. Mai departe preţul creşte pentru că murele mari şi frumoase sunt exportate în Germania, iar nemţii ni le revând nouă şi altora la preţuri şi mai mari, după ce le includ în sucuri sau în iaurturi. Marfa este însă de calitate şi oricine cumpără un produs nemţesc e convins că face o alegere bună. La bază însă ingredientele provin şi de pe dealurile Gorjului, chiar dacă puţini sunt cei care se încumetă la o muncă destul de greoaie.