Dacă ascultați intervenții radio- TV ale candidatului PSD la primăria Târgu Jiu, Marcel Romanescu, veți observa că folosește foarte des această expresie: din păcate.

Din păcate nu e vina mea…

Îi pare rău de fiecare dată când nu are soluții pentru că, spune el, din păcate, nu e de la primărie. Din păcate, nu poate face nimic. 

Și să luăm un subiect pentru care a promis soluții încă din 2017, la primul mandat. Din păcate Aparegio.

Ce se întâmplă este că după 7 ani de la câștigarea mandatelor, Romanescu a ajuns în cartierele din Târgu Jiu și a descoperit că sunt aceleași probleme ca acum câțiva ani. Cum a spus chiar el la o emisiune la TV Sud: ”Este cea mai mare problemă pe care mi-o ridică cetățenii din cartierele municipiului Târgu Jiu: una legată de tariful ridicat și de condiții”. În 2024.

 Promisiunile făcute în 2017 erau chiar pe rezolvarea subsolurilor inundate și a rețelei de apă și canalizare precum și Planul Urbanistic General (PUG).

Revenind la problemele cu apa, de vină este Aparegio. Doar că ce să vezi, Aparegio este compania condusă din toate punctele de vedere de PSD. Acționarii majoritari ai Aparegio sunt Cosmin Popescu- Consiliul Județean și Marcel Romanescu- Primăria Târgu Jiu. Lideri PSD. 

Ca să înțelegeți, văicăreala din ultimele zile legată de Aparegio nu ține, dat fiind că soluțiile sunt la Cosmin Popescu și Marcel Romanescu.

A încercat oare Romanescu să o rezolve, în afară de bla bla la emisiuni? În calitate de primar care trebuie să găsească soluții pentru cetățenii comunității, indiferent de cine produce acele neajunsuri.

Nu prea.

A doua confirmare că Romanescu nu le are cu primăria a fost că a povestit despre un pasaj care ar urma să fie construit în centrul orașului, dar nu știa prea multe, pentru că, zice el, nu știe gândirea celui care a făcut proiectul.

Ca să înțelegeți mai bine propun să vă imaginați că vreți să construiți o casă, angajați un specialist, care are liberate să facă ce vrea, iar voi nu vă implicați deloc. Nu spuneți aici roz, aici piatră, etc. Nimic. Deloc. 

Așa se explică și lipsa de armonie a zonei urbanistice din oraș, care nu sunt conectate între ele tocmai pentru că au fost gândiri diferite ale proiectanților, fără să fie o perspectivă generală a unui om, care ar fi trebuit să fie primarul, pentru care fiecare investiție să fie o piesă dintr-un puzzle. 

Care-l duce unde și-a propus. Undeva, nu oriunde.