foto: Perete din Casa de Cultură a Sindicatelor din Târgu Jiu

Noi am mai scris și altă dată că primarul Marcel Romanescu are comportamentul unui primar de la țară. 

Primarul de la țară are ca proiecte apă, canalizare, asfaltări. La fiecare scrutin de alegeri. Toate mandatele. Și dacă le face, apoi trebuie să le modernizeze și lista rămâne. 

Primarul de la țară, rătăcit la oraș, Marcel Romanescu, nu are însă pe listă nici primele două probleme- apă și canalizare-, ci doar asfaltări. Făcute de Edilitara, firma primăriei. De fapt, el nu are listă de proiecte. Marcel Romanescu nu a publicat, în această campanie, un program pentru următorii ani ai Târgu Jiului. 

Mesajul pentru târgujieni este, poate, nu fac nimic?!

VIDEO

Ei bine, la țară nu este casă de cultură, dar nu avem nici noi. Totuși, la sat sunt cămine culturale. 

Clădirea de la kilometrul zero, pe care o știți cu numele de Casa de Cultură a Sindicatelor, este expresia administrației Romanescu. Dărâmată, degradată și nepăsătoare. Ani de bla bla. 

De ce profesorul de la primărie se uită cum se dezintegrează o clădire resursă pentru oraș? Culmea este că acesta este primul proiect în care s-a implicat la începutul mandatului, în 2018, achiziționând clădirea cu câteva milioane de lei, iar după încă un mandat, casa de cultură este un dezastru în centrul orașului. Singurele care se mișcă sunt zidurile, de la primărie e dezinteres.

Clădirea este în stare avansată de degradare. Ea găzduiește oameni fără adăpost, persoane care consumă droguri și câte și mai câte. 

Zidurile pică, primarul stă pe loc? 

A existat un proiect de modernizare pe care administrația l-a făcut praf, care a produs întârzieri nepermise și după care alții au fost nevoiți să repare. Mai pe scurt, partidul i-a obținut lui Romanescu finanțare de la stat pentru modernizare, el trebuia doar să facă proiect. Atât. 

Cum Edilitara nu poate face lucrările de modernizare de care are nevoie Casa de Cultură, nicio grabă.

Într-una din săli este poate una dintre cele mai clare poze ale dezastrului. Mobilier, documente și cărți, foarte multe cărți, împrăștiate pe jos. Miros de nedescris, obiecte care poate ar fi trebuit și ele salvate, zac pe podea.

Ce este cu adevărat de neînțeles este de ce clădirea nici măcar nu a fost securizată, de ce obiectele din ea nu au fost salvate, cărțile, mobilierul?  Până când începeau reparațiile. Măcar atât. 

Romanescu a ratat șansa de a-și lega numele de un proiect ce-l putea ține în istoria orașului. 

Acum, el poate fi cel mult de domeniul trecutului.

Galerie foto