Pumnul din Piața Victoriei
Mai este puțin și se împlinește un an de la declanșarea mișcării #rezist în Piața Victoriei. Coaliția PSD-ALDE nu a reușit decât parțial în acest timp să măcelărească legile justiției, dar luna decembrie ar putea fi decisivă în acest sens. Nervozitatea a crescut însă de ambele părți, atât în rândul protestatarilor care stau în frig și ploaie, cât și în rândul politicienilor, care recurg tot mai des la amenințări cu plângeri penale.
În ultimele zile au fost mai multe incidente. A fost intervenția Jandarmeriei cu cai, chipurile pentru protecția protestatarilor. Și a fost protestatarul care a ciupit un cal, determinând o reacție nervoasă a acestuia, care putea duce la o scăpare a acestuia de sub controlul călărețului jandarm. A fost incidentul bătrânelului care a înjurat un protestatar și a primit un pumn în nas. Că bătrânelul a fost cândva șef al unei structuri de Securitate are relevanță, dar nu scuză pumnul dat de protestatar. Au mai fost incidentele de la demolarea scenei din Piața Victoriei, unde primărița Firea voia să facă un târg de Crăciun. Chipurile, la cererea Inspectoratului Școlar. În fapt, la cererea PSD, așa cum a dat-o de gol primarul de sector Tudorache. Firea a anunțat că le va face protestatarilor dosar penal pentru distrugere. Protestatarii spun că nu au distrus scena, doar au demolat-o. Încadrarea juridică a faptei este aceea de distrugere.
Una peste alta, este clar că pentru nucleul dur al celor din Piața Victoriei a devenit o luptă pe viață și pe moarte. Unii din ei sunt în piață zi de zi de aproape un an, sacrificându-și timpul liber, poate și serviciul. Și luptă cu o putere care îi sfidează zi de zi. Iar sprijin nu vine aproape de nicăieri. Politicienii de la putere își continuă planul de schimbare a legilor justiției în favoarea lor, devenind tot mai nesimțiți pe măsură ce piața devine mai agresivă.
Unde vor duce toate astea? E greu de spus, dar nu ar trebui exclusă nicio variantă. Decembrie 1989 este un moment de care politicienii care se cred atotputernici ar trebui să își aducă aminte. Ultima soluție, încă o revoluție? Nu este de dorit, nici nu sunt semne clare în acest sens, dar este totuși o variantă de analizat. Iar faptul că protestatarii ajung să își facă singuri dreptate trebuie tratat cu seriozitate, iar autoritățile ar trebui poate acum, în al 12-lea ceas, să găsească o cale de comunicare cu piața.
În privința legilor justiției, cred că se impune îmbunătățirea acestora, inclusiv pe partea de răspundere a magistraților. Modificările nu trebuie să vină însă dinspre politicienii cu probleme penale, ci dinspre specialiștii în drept.