În satele din România, cazanele de țuică au fost întotdeauna simbolul muncii și tradiției. Dar astăzi, producătorii de țuică de prune se confruntă cu o problemă majoră: nu mai au unde să-și vândă marfa.

În timp ce beciurile lor sunt pline cu licoarea aromată, piața este invadată de alcool ieftin și contrafăcut, preferat de mulți pentru prețul său scăzut.

„Am muncit toată vara, am adunat prunele, le-am pus la fermentat, și acum stau cu țuica în butoaie. Nu o vrea nimeni, că toți cumpără ce e mai ieftin, fără să se gândească la calitate sau la sănătate”, povestește Vasile, un producător din Gorj. Deși țuica sa este naturală, obținută din prune coapte și distilată cu grijă în cazanul familiei, prețul de 20-30 de lei pe litru îi sperie pe cumpărători.

Pe rafturile magazinelor sau la colțurile de stradă, sticle de „țuică” sau „rachiu” fără etichetă se vând la jumătate din prețul unui produs autentic. „Oamenii nu mai fac diferența între ce e făcut ca la carte și ce e otravă. Mulți cumpără de la cineva care aduce alcool contrafăcut, amestecat cu apă și coloranți. E mai ieftin, dar nimeni nu se întreabă ce efecte are asupra sănătății”, adaugă Maria, soția lui Vasile.

Producătorii se plâng că statul nu îi sprijină. Pentru a vinde țuica în mod legal pe piață, micii producători ar trebui să obțină o serie de autorizații, să plătească taxe și să investească în ambalaje conforme. „Nu ne permitem. Noi facem țuica pentru că e tradiția noastră, dar nu avem cum să intrăm pe piața mare”, explică Ioan, un alt producător local.

Țuica de prune nu este doar o băutură; este parte a identității culturale românești. Cu toate acestea, lipsa unei piețe de desfacere reglementate și concurența neloială fac ca acest produs tradițional să fie tot mai greu de valorificat. „Nu vrem să ne îmbogățim, vrem doar să ne recuperăm munca. Când bei țuica noastră, știi că e făcută cu suflet. Dar cui îi mai pasă de asta?”, întreabă retoric Vasile.

Producătorii cred că soluția ar putea fi o campanie națională de promovare a produselor autentice și o reglementare mai strictă a pieței alcoolului. „Dacă oamenii ar înțelege cât de sănătoasă și gustoasă e țuica noastră naturală, nu s-ar mai uita la sticlele ieftine care sunt pline de chimicale”, spun aceștia.

Până atunci, însă, cazanele vor mai scoate aburi, dar munca producătorilor rămâne în umbră. Țuica de prune, acest „aur lichid” al satului românesc, riscă să devină o poveste a trecutului, îngropată sub valul produselor ieftine și contrafăcute.