Interviu cu Domnul Eduard Petrescu, realizat de membrii echipei Young Spirits for Humanity

În cadrul proiectului Euroscola, ediţia a VIII-a, membrii echipei “Young Spirits for Humanity” de la Colegiul Tehnic Motru au realizat un interviu cu Domnul Eduard Petrescu, Coordonator pentru politici şi strategii UNICEF România, având ca temă problema solidarităţii şi integrării comunităţilor defavorizate.

- Care sunt, la ora actuală, principalele comunităţi defavorizate din România? Care sunt problemele cu care se confruntă aceste comunităţi? (Andreea Scurtu)

Dacă privim din punct de vedere strict geografic, atunci cele mai defavorizate sunt comunităţile rurale din zonele cele mai sărace ale României. Tot geografic trebuie să conştientizăm că orice zonă rurală are un acces mai redus la resurse şi servicii decât cele urbane. Urmează zonele urbane mici care de cele mai multe ori sunt doar nişte sate mai mari şi în interiorul oraşelor de orice dimensiuni există cartiere, zone defavorizate. Dacă privim din punct de vedere al celor care sunt cei mai defavorizaţi, atunci grupul de populaţie cel mai afectat de sărăcie şi excluziune socială sunt copiii şi nu bătrânii cum se crede frecvent. Dintre copii, în funcţie de vârstă, cei mai afectaţi de sărăcie sunt adolescenţii. Cercetările făcute de UNICEF arată că dintre copii, indiferent de vârstă, cei mai vulnerabili sunt cei care locuiesc în rural, copiii de etnie romă, copiii din familii cu peste 3 copii şi copiii cu dizabilităţi.

- Ce trebuie să facă tinerii voluntari pentru a oferi un ajutor eficient în legătură cu integrarea  şi sprijinirea  comunităţilor defavorizate? (Alexandra Gabriela)

Dificil de spus. Voluntariatul, în ciuda percepţiei că este “gratis” are anumite costuri asociate cu selectarea şi pregătirea voluntarilor, selectarea şi pregătirea beneficiarilor, asigurarea unor standarde de calitate, organizarea în sine a activităţii. Când e vorba de lucrul cu oamenii, mai ales pentru furnizarea unor servicii, atunci profesionalizarea voluntarilor este chiar mai importantă. Voluntarii pot fireşte să facă mult, de la implicarea în amenajarea, repararea, restructurarea unor obiective de infrastructură socială, la asistarea copiilor cu lecţiile, la acompanierea beneficiarilor la acţiuni, sprijin material direct, la organizarea unor evenimente, vizitarea unor beneficiari etc.

- Ce măsuri trebuie să ia Instituţiile statului român faţă de comunităţile care sunt sistematic discriminate şi neintegrate? (Prof. Niculina Chiţulescu)

Ceea ce trebuie înţeles din perspectiva echităţii este că programele trebuie adaptate şi ajustate astfel încât comunităţile defavorizate să primească resurse şi investiţii suplimentare pentru a putea să recupereze decalajele faţă de media naţională. Este de fapt chiar filozofia programelor europene de finanţare, care spune că acestea trebuie să ducă la reducerea diferenţelor în interiorul ţării între zonele cele mai dezvoltate şi cele mai sărace şi ulterior să ducă la reducerea diferenţelor pe ansamblu dintre România şi media Uniunii Europene. În realitate atât alocarea resurselor bugetare, cât şi a fondurilor europene s-a făcut cu precădere către acele comunităţi care au avut capacitatea să le cheltuiască. Şi acestea nu erau cele defavorizate, în final ajungându-se la adâncirea decalajelor în loc de reducerea lor. Un simplu exemplu: plata personalului care furnizează servicii de sănătate sau educaţie este aceeaşi indiferent de zona unde lucrează, ducând la un interes scăzut pentru a activa în zonele defavorizate şi care necesită o muncă mai intensă şi implicit la un deficit de personal chiar în zonele care au nevoile cele mai mari.

- Care sunt resursele de care dispune UNICEF pentru combaterea discriminării comunităţilor defavorizate din România? (Alexandra Gabriela)

UNICEF la nivelul programului de ţară 2013-2017 a planificat resurse în jur de 15 milioane de euro. Suma este mică şi pentru a avea un impact real la nivelul întregii populaţii de copii, UNICEF investeşte strategic pe două planuri. Primul este cel al generării de date şi evidenţe prin studii, cercetări la nivel naţional şi intervenţii pilot la nivel local, toate în parteneriat cu autorităţi, societatea civilă şi academia. Al doilea plan este cel al folosirii recomandărilor şi rezultatelor cercetărilor şi intervenţiilor pilot pentru a influenţa şi reforma legislaţia, politicile, bugetele şi practicile la nivel naţional, astfel încât viaţa tuturor copiilor, mai ales a celor vulnerabili să fie schimbată.

– Care sunt activităţile desfăşurate de UNICEF România al căror grup ţintă îl reprezintă persoanele ce provin din comunităţi defavorizate? (Prof. Mihaela Crăciunescu)

UNICEF promovează la nivel naţional şi implementează la nivel local trei modele integrate de intervenţie. Primul este modelul denumit pachet minim de servicii pentru copil şi familie prin care în fiecare comunitate, din cele 45 în care suntem activi, se asigură prezenţa a cel puţin unui asistent social, a unui asistent medical comunitar şi a unui consilier şcolar complementaţi acolo unde este cazul de mediatori şcolari şi sanitari. Aceştia furnizează copiilor şi familiei servicii de bază, vizitând fiecare familie, cu focus pe prevenirea excluziunii şi marginalizării sociale. Al doilea este modelul de intervenţie la nivelul grădiniţelor şi şcolilor din aceleaşi 45 de comunităţi prin care se urmăreşte plasarea copilului în centrul activităţilor educative, implicarea familiei şi comunităţii pentru sprijinirea unui parcurs şcolar cât mai lung şi cu o finalitate cât mai concretă pentru fiecare copil. Al treilea este modelul de intervenţie integrată pentru prevenirea excluziunii sociale a adolescenţilor din 5 mari zone urbane. În toate aceste modele focusul activităţilor este pe copii vulnerabili care includ copiii romi, copiii cu dizabilităţi şi copiii din familii sărace.

A consemnat Vladimir Adrian COSTEA