Sociologul Remus Ștefureac a publicat o parte din datele colectate de INSCOP la ieșirea de la urne, cu privire la oamenii care l-au votat pe Călin Georgescu. Ei bine, candidatul cu discurs de predicator a reușit să capteze atenția tinerilor neinteresați de politică.

Studiul arată că 31% dintre tinerii sub 24 de ani, care au mers la vot, au pus ștampila pe Călin Georgescu. Și au mers mulți la vot, i-am văzut stând la cozi. Pentru el au votat mai mult de un sfert dintre oamenii cu vârsta de până în 45 de ani. Adulții s-au uitat mai puțin în gura predicatorului, iar vârstnicii foarte puțin.

Partea bună pe care o văd eu aici este aceea că avem o generație tânără care vibrează cu un discurs politic despre iubirea de țară, despre iubirea de sine, despre Dumnezeu, despre identitate, despre familie. Despre refacerea relațiilor sociale, un subiect pentru care și eu îmi propun să construiesc un proiect.

Nu cred în Călin Georgescu. Este un escroc politic care a dus manipularea la un alt nivel. Dar, a captat atenția unui electorat tânăr care are nevoie să lupte pentru o cauză. Iar faptul că au rezonat cu o cauză aparent bună nu poate să însemne decât că avem tineri buni. Dacă este cum cred eu și Călin Georgescu este un escroc, acești tineri vor fi dezamăgiți, dar o parte vor deveni luptători și vor lupta pentru cauzele în care ei cred cu adevărat.

Pe de altă parte, există tineri progresiști, mobilizați și ei la vot de alți escroci politici. I-am văzut aseară în Piața Universității, protestând împotriva lui Călin Georgescu. Am văzut acolo tineri huiduind pe cineva care venise cu Biblia, am văzut un tânăr ținând un carton pe care scria că îi dorește lui Georgescu să aibă de Crăciun soarta lui Ceaușescu, adică să fie împușcat. Și ei sunt tineri buni, care cred în libertatea lor de alege, cred în valorile LGBTQ, dar nu prea înțeleg libertatea altora de a alege. 

Primul tur al alegerilor prezidențiale a fost al tinerilor, ei au decis finaliștii, pe Călin Georgescu și Elena Lasconi. 

Sunt două curente politice importante astăzi, progresismul modern, cel care pune accentul pe dreptul individului de a-și alege partenerul și de a-și exprima identitatea de gen liber. Un curent promovat intensiv, aproape băgat pe gât, nu vezi un film pe Netflix care să nu aibă și ceva despre gay. Este un curent care susține legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex, dreptul la adopție pentru cuplurile LGBTQ+, recunoașterea legală a identității de gen pentru persoanele transgender.

Celălalt curent este conservatorismul, care susține viziunea conform căreia familia bazată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie este fundamentul societății. Aici avem o opoziție față de redefinirea căsătoriei, a genului și a normelor familiale. Aici vorbim despre susținerea valorilor creștine sau ale altor tradiții religioase ca fundament al ordinii sociale.

Elena Lasconi s-a declarat acum câțiva ani susținătoarea familiei tradiționale. A fost blamată public de fiica ei, membră a comunității LGBTQ. Acum, nu mi-e clar ce susține Lasconi. Cineva de la PSD spunea despre ea, într-o emisiune, că este cu crucea la gât și cu lubrifianul în buzunar. Îmi cer scuze pentru preluarea exprimării, dar cumva avem un discurs dublu al Elenei Lasconi, adică e în fruntea unui partid progresist, dar are elemente profunde de discurs tradiționalist. De partea cealaltă, Călin Georgescu nu are nuanțe, el se adresează strict electoratului conservator și susține promovarea familiei tradiționale ca parte a identității naționale.

La aceste alegeri s-au bătut cele două curente care sunt importante pentru tineri, iar curentele clasice nu au produs emoție. Liberalismul și social-democrația sunt curente politice vechi deja de câteva secole, în care tinerii nu se regăsesc. Liberalismul este despre dreptul la viață, la proprietatea privată, este despre piață liberă și despre separarea puterilor în stat. Trăim însă într-o perioadă în care nimeni nu pune în pericol aceste drepturi, așa că nu simțim nevoia să luptăm pentru ele. Social-democrația este despre justiția socială și egalitatea economică, cu accent pe sănătate, educație și protecție socială, este despre reglementarea pieței libere prin intervenția statului pentru a reduce inegalitățile. 

Atunci când alegem un președinte nu ne putem gândi doar la valorile care au polarizat tinerii, doar la curentul LGBTQ vs. familia tradițională. 

Când alegem un președinte vorbim și de statutul României de membru UE și NATO. Aici Lasconi este categoric pentru păstrarea actualei traiectorii. Georgescu spune că e bine că suntem parte a acestor structuri, dar amintește că NATO a fost gândită ca o structură defensivă care tinde să devină una ofensivă. Și că nu putem accepta orice ne cere UE, dacă nu este în interesul național. Cu alte cuvinte, va fi un interlocutor dificil pentru aceste structuri, dacă va fi președintele României. E rău, e bine?

Călin Georgescu are un discurs aproape 1 la 1 cu Donald Trump, este parte a unui curent politic în creștere la nivel mondial. Îl văd cu prima șansă la alegerile din 8 decembrie. Liberalii sub noul șef Bolojan s-au încolonat în spatele Elenei Lasconi, dar faptul că au făcut-o înainte de alegerile de duminică ar putea să le aducă un scor dintr-o singură cifră la parlamentare. Până la urmă, de ce să votezi cu vagonul PNL când poți să votezi cu locomotiva USR?

Cei de la PSD l-au scos în față pe progresistul Victor Negrescu, care are misiunea de a convinge partidul să o susțină pe Lasconi. Dar, baza partidului este una tradiționalistă, cu oameni dedicați credinței și familiei tradiționale și care, cred eu, vor migra spre Călin Georgescu, indiferent ce vor cere liderii.

L-am ascultat destul de puțin pe Călin Georgescu, știu destul de puține și despre Elena Lasconi, care nu este decât de câteva luni în politica mare. Nu am votat pe niciunul dintre ei în primul tur de scrutin și la această oră nu știu dacă voi vota în turul al doilea sau cu cine voi vota. Știu însă că o să îmi aloc zilnic două-trei ore pentru a mă documenta și a lua o decizie. Până la urmă, despre asta este vorba, să ne informăm înainte de a lua o decizie. Și să nu acuzăm votanții, indiferent de decizia lor. Să îi combatem dacă nu suntem de acord cu alegerile lor, dar să le respectăm decizia. Pentru că, de-a lungul vremii, am învățat un lucru: poporul are întotdeauna dreptate. Atunci când ia decizii aparent de neînțeles, înseamnă că nu l-am ascultat îndeajuns.

Galerie foto