Gorjeanul Gheorghe Dijmărescu, considerat cel mai mare alpinist român din toate timpurile, a fost răpus de Covid 19 la 59 de ani. El se afla în America, unde a fugit în 1985 trecând Dunărea înot. A cucerit vârful Everest de nouă ori. În 2000, l-a urcat de unul singur și fără mască de oxigen. S-a născut în satul Cartiu, din Turcinești, și deși nu s-a mai întors în țară mereu a dus dorul locurilor natale.

Gheorghe Dijmărescu avea 59 de ani. De câțiva ani, avea probleme cu plămânii, iar infecția cu noul coronavirus i-a fost fatală. Organismul nu a mai putut să lupte și a cedat pe patul de spital, în America. Acesta a fugit din țară în 1985. Și a chemat la el întreaga familie. Fratele, mama și tatăl, care a murit în America în urmă cu cinci ani. Mama s-a întors în Cartiu, la Turcinești, în urmă cu două luni.

Daniel Amărăscu a copilărit cu el. L-a descris pe Gheorghe Dijmărescu, dincolo de performanțele în alpinism, drept un om extraordinar, care și din America a încercat să-și ajute vecinii, prietenii, rudele de acasă. „Am copilărit împreună. El era mai mare. Am fost în Statele Unite la el. Am lucrat pentru el, am luat bani. Avea o firmă de restaurare de monumente istorice și repara case, monumente. Acum două săptămâni am vorbit ultima dată cu el. El a plecat de acasă din 1985 și nu s-a mai întors. Când am vorbit cu el, mi-a zis să mă duc la el. Nu mi-a spus niciodată că se simte rău. El nu spunea, era un secretos, nu spunea niciodată că e bolnav. Eu știam că e bolnav de când a fost fără mască de oxigen în Everest. Acum s-a agravat și l-a doborât Covidul. M-a sunat fratele lui să o anunț pe mama lui. A venit și ea în România acum două luni. Până acum, a stat la el, în Statele Unite și acum a venit acasă. Ea e singură acum”, a mărturisit Daniel.

Nu a spus niciodată că se simte rău. Avea probleme la plămâni de ceva vreme, iar infecția cu noul virus l-a doborât. „El era în spital. A murit miercuri. A fost un om extraordinar. Își aduce aminte de fiecare colț din sat, de fiecare om. Primele calculatoare care au ajuns în satul Cartiu au fost trimise de el copiilor de la școală de aici. A urât să vină în țară, dar de locul lui natal, de țară, îi era dor și a încercat să ajute cât mai mulți oameni din sat. A mai luat câțiva băieți de aici din sat și i-a chemat acolo, i-a angajat, le-a dat bani. A ajutat nepalezi în Statele Unite, i-a ajutat să facă bani”, a mai spus Daniel, prietenul său din copilărie.

O prietenie strânsă îl lega și de șeful Salvamont Gorj, Sabin Cornoiu. Toată lumea a rămas șocată de dispariția sa prematură. „Eram prieteni. Am ținut o legătură foarte strânsă după performanțele noastre din anii 98-99 în Europa, am avut un contact permanent cu el și am încercat să facem o expediție în Himalaya, formată din alpiniști gorjeni. Nu s-a concretizat proiectul pentru că nu am reușit să strângem suma necesară, dar am rămas prieteni. L-am ținut tot timpul la curent cu ce se întâmplă aici, el îmi spunea despre planurile lui de viitor. Din păcate, această boală l-a afectat și pe el și, din păcate, lumea a pierdut un simbol al alpinismului, un sportiv model, un om extraordinar, un om care avea o profesie deosebită. Restaura clădiri monumente istorice și acesta era un lucru care putea fi făcut numai de oameni pasionați, care simțeau ce înseamnă arta. Cu toții regretăm dispariția lui. Este prematură și, din păcate pentru noi, am pierdut un sportiv de valoare care putea să poarte cu mândrie numele de gorjean pe meleagurile lumii”, a mărturisit Sabin Cornoiu.

În anul 2000, Gheorghe Dijmărescu a cucerit din nou Everestul, de unul singur şi fără mască de oxigen: „Am fost singurul care am urcat atunci pe partea tibetană“, spunea alpinistul.