Longyearbyen este cel mai nordic oraş din lume şi se află în Norvegia. Fiind situat pe o insulă, aproape de Polul Nord, orăşelul are altfel de legi decât pe continent, printre acestea fiind unele foarte ciudate cum ar fi interzicerea înmormântărilor.

Longyearbyen se află pe o insulă în ţinutul Svalbard al Norvegiei, aproape de deşerturile de gheaţă al Polului Nord. Deşi se află chiar în Europa, este o localitate cu tot felul de legi şi de reguli bizare, însă nu au nimic de-a face cu vreun cult sau vreo religie ciudată, fiind mai degrabă dictate de motive ştiinţifice.

La ultimul recensământ, din august 2019, numărul de locuitori din Longyearbyen ajunsese la 2368. Cum trăiesc pe malul Oceanului Arctic, oamenii de aici nu prea ştiu ce-i acela un tricou sau costum de baie. Iernile, temperaturile scad adesea sub minus 15°C, iar verile rareori trec de 5-7°C.  Din cauza condiţiilor sale climatice şi a geografiei oraşului, autorităţile din Longyearbyen s-au văzut nevoite să emită câteva legi şi reguli, care probabil nu există în nicio altă localitate din lume. Una dintre ele se referă la pisici. Locuitorii oraşului nu au voie să aducă micile feline în localitate, pentru a proteja puţinele păsări care există în zonă.

De asemenea, femeile nu pot naşte aici ele fiind trimise pe continent, apoi se întorc acasă cu bebeluşii. Nu este o lege în acest sens, dar fiind foarte puţine naşteri, în Longyearbyen nu există o maternitate. De asemenea, alcoolul este raţionalizat aici, iar când ies afară, oamenii sunt obligaţi să poarte o puşcă pentru a se apăra de urşii polari.

Cea mai bizară dintre legi, însă, este interzicerea morţii. Bolnavii terminali sau persoanele grav accidentate sunt trimise pe continent, pentru a nu muri în oraş. Desigur, dacă se întâmplă să mori, nu primeşti amendă, iar arestul nu mai are rost. Însă trupul neînsufleţit este fie ars, fie trimis pe continent pentru înmormântare.

Decizia de a interzice înmormântările a venit în 1950, când s-a descoperit că trupurile localnicilor care muriseră în urma pandemiei de gripă din 1918 nu începuseră să se descompună, din cauza temperaturilor scăzute.