Europa vrea să închidă termocentralele pe cărbune, aşa cum vrea să scoată maşinile pe motorină de pe drumuri. Un aer curat înseamnă oameni mai sănătoşi, înseamnă alimente necontaminate, surse de apă bună de băut şi aşa mai departe.

Pe de altă parte, în Europa sunt sute de mii de familii care trăiesc din minerit şi energie termo, sunt regiuni întregi care depind de energia pe cărbune. Gorjul este una dintre ele.

Uniunea Europeană a dat un termen de patru ani termocentralelor din Europa pentru a se conforma unor noi norme de mediu, din care un an a trecut deja şi încă nu se ştie care este soluţia tehnică necesară. Sunt tot mai multe semnale care vin din Europa, potrivit cărora singura soluţie este închiderea termocentralelor. Germania a anunţat constituirea unei comisii care să studieze dacă este bine să se bage miliarde de euro în termocentrale sau acestea trebuie închise, găsite surse alternative de producere a energiei şi un plan social pentru cei 20.000 de angajaţi.

România nu are nici un plan A, nici un plan B. Planul A ar fi găsirea unor soluţii pentru termocentralele pe lignit. Cu privire la grupurile pe huilă, este clar că vor fi închise în 2021. În afară de câteva declaraţii politice şi vreo două şedinţe la Ministerul Energiei, România nu face nimic pentru acest plan A. Şi mai grav mi se pare că nu se lucrează la un plan B. Se vede cu ochiul liber că societatea Complexul Energetic Oltenia nu poate adapta 11 grupuri energetice în trei ani la normele de mediu, câtă vreme după primul an nu ştie care este soluţia tehnică, nu se ştie care sunt costurile şi cât durează.

Autorităţile judeţene sunt cele care ar trebui, în colaborare cu CE Oltenia, cu sindicatele, să creioneze un plan B. Poate că soluţia nu este investirea a sute de milioane de euro în actualele grupuri termo, poate că pe amplasamentul unor cariere miniere pot fi realizate parcuri fotovoltaice. Cu banii ăştia pot fi făcute alte fabrici şi făbricuţe, la care să lucreze aceiaşi oameni. Dacă nu avem acest plan B, iar planul A va eşua, ne vom trezi în 2021 cu termocentralele închise, cu o companie datoare vândută şi fără alternative economice pentru cei 13.300 de salariaţi.

Complexul Energetic Oltenia a ajuns să plătească pentru certificatele de carbon cât pentru toate salariile din companie pe un an. Şi multe alte taxe. În ritmul ăsta, se va ajunge la exploatarea a 13.300 de salariaţi doar pentru plata unor taxe, a unor rate la bănci şi, dacă mai rămâne ceva, a unor salarii prea mici pentru efortul depus.