Şase tineri cu handicap, angajaţi în cadrul Complexului de Servicii Comunitare de la Târgu Cărbuneşti, constituie un exemplu demn de urmat mai ales pentru copiii de bani gata, care nu ştiu să aprecieze ceea ce fac părinţii pentru ei. Crescuţi prin orfelinate şi sortiţi să-şi ducă povara cu care au fost oropsiţi, aceşti tineri cu dizabilităţi au reuşit să se integreze în societate şi să-şi facă un rost în viaţă. După ce au primit locuinţe ANL din partea primăriei, tinerii şi-au strâns bani din salariu pentru a-şi mobila apartamentele în ton cu moda. Ba mai mult, continuă să facă economii pentru a-şi putea cumpăra locuinţele peste cinci ani. Printre aceşti tineri se află şi Luxiţa Vlădulescu, în vârstă de 27 de ani, care a supravieţuit după ce mama sa a aruncat-o la o ghenă de gunoi. În urmă cu 4 ani,  tânăra a cunoscut-o pe care i-a dat viaţă şi a iertat-o.

Soarta a şase tineri cu handicap din Târgu Cărbuneşti s-a schimbat radical după ce primăria le-a acordat apartamente ANL. După ce au părăsit centrele de plasament, odată cu vârsta majoratului, aceştia au stat în gazdă. În momentul de faţă, tinerii sunt angajaţi în cadrul Complexului de Servicii Comunitare de la Târgu Cărbuneşti, iar cu banii din salariu au reuşit să-şi mobileze locuinţele în ton cu moda. Cu mult bun gust şi-au achiziţionat perdele şi covoare de nuanţe care să încadreze perfect mobila făcută pe comandă. Chiar şi aparatura casnică este de ultima generaţie, maşini de spălat automate, combine frigorifice, calculatoare şi toate dotările necesare pentru a trăi într-un adevărat confort. Tinerii primesc un salariu lunar de 800 de lei, la care se adaugă şi ajutorul de handicap în valoare de 200 de lei. Ei spun că n-ar fi reuşit să trăiască în aceste condiţii fără sprijinul primarului Mihai Mazilu şi al directorului Complexului de Servicii Comunitare, Augustin Bucă. „Până a nu ne da domnul primar locuinţă stăteam în gazdă. Ne-a ajutat foarte mult şi domnul director al complexului unde lucrăm. Dumnealui ne-a învăţat ce să facem cu banii. Jumătate din ceea ce luăm îi primim în mână, iar cealaltă jumătate mergem împreună cu o doamnă asistentă social şi îi punem în fiecare lună la bancă. Aşa am reuşit să ne cumpărăm tot ceea ce avem acum. Avem bani suficienţi de mâncare şi de cheltuială. Nu ne lipseşte absolut nimic. Prânzul îl servim contra cost la centru, iar dimineaţa şi seara mâncăm acasă”, a declarat Mihai Dobrogeascu, angajat ca muncitor necalificat în domeniul croitoriei.

Au o familie mare, deşi sunt orfani

Unii dintre tineri nu şi-au cunoscut niciodată părinţii şi rudele, însă se laudă că au o familie foarte mare. Ei spun că nu se ceartă niciodată şi se ajută între ei ori de câte ori este nevoie. La 39 de ani, Sebastian Malanca spune că nu-şi va căuta familia naturală. „Nu-mi cunosc părinţii şi nici nu ştiu dacă am rude pe undeva. Nu vreau să-mi caut familia. Cred că nici rudele mele nu vor să ştie de mine, că altfel mă căutau măcar o dată. Nu duc lipsa rudelor pentru că am o familie mare. La complex toţi suntem ca fraţii, iar cadrele de acolo au grijă de noi ca de copiii lor. De fiecare dată, ne învaţă să facem ce este bine şi se supără dacă ne-ar vedea că ne certăm între noi”, a declarat Sebastian Malanca.

Şi-a iertat mama care a aruncat-o la gunoi

Printre tinerii cu handicap care se gospodăresc aşa cum puţini dintre noi reuşesc să o facă, se află şi Luxiţa Vlădulescu, în vârstă de 27 de ani. Tânăra spune că şi-a aflat povestea în urmă cu 4 ani, când şi-a cunoscut mama şi mătuşa. „În urmă cu 4 ani, cu ajutorul cadrelor de la complex mi-am căutat mama. Am găsit-o şi pe mătuşa mea care mi-a spus întreaga poveste. Mama m-a aruncat la o ghenă de gunoi din Novaci. M-a găsit o doamnă asistentă. Am fost ţinută o perioadă în spital, iar apoi m-au dus la centrul de plasament. Tot de la mătuşa mea am aflat că am mai avut două surori, însă mama n-a păstrat-o decât pe una dintre ele. Pe mine şi pe cealaltă ne-a aruncat, însă sora mea a murit. Am stat de vorbă cu mama, mi-a spus că nu a avut posibilităţi să ne crească. Am înţeles-o şi am iertat-o. N-o înţelegeam dacă avea condiţii şi nu mă păstra lângă ea. Acum sunt multe femei care îşi aruncă micuţii deşi ar avea cu ce să-i crească”, spune Luxiţa Vlădulescu. Aceasta este decisă să-şi primească mama la ea în condiţiile în care femeia ar rămâne fără un acoperiş asupra capului. „Am văzut unde locuieşte mama mea. Are doar o cameră cu un tavan gata să cadă. Nu aş putea să stau nici o zi cu ea. Eu m-am învăţat să am condiţii şi să trăiesc în curăţenie. Dacă vreodată mama va rămâne fără un acoperiş deasupra capului o voi lua să stea cu  mine. Am salariu, dar nu aş fi în stare să o duc la vreun azil de bătrâni”, spune Luxiţa Vlădulescu.

Luxiţa are doar două dorinţe

Chiar dacă au tot ce le trebuie în locuinţele lor, tinerii îşi strâng în continuare bani. „Am strâns cam vreo 210 milioane de lei vechi. Toţi banii îi am la bancă. Eu nu cheltuiesc banii pe ţigări, cafea şi băuturi. După serviciu sau în zilele libere mai merg la muncă pe la oameni. Fac curăţenie sau muncesc în grădină. Nu mi-e teamă de muncă. Vreau ca în cinci ani să strâng bani pentru a-mi cumpăra apartamentul. Ne-a promis domnul primar că o să-l putem cumpăra. Am încredere în dumnealui că ne va ajuta ca şi până acum”, a precizat Luxiţa. Pe lângă acest vis, tânăra îşi mai doreşte să fie botezată. „Eu până acum n-am fost botezată. Numele mi l-a pus doamna asistentă de la Novaci care m-a găsit la ghenă. Mi-ar place să fiu şi eu botezată şi să am pe cineva căreia să-i spun naşă. M-aş duce şi singură la biserică să mă boteze părintele, dar trebuie să găsesc pe cineva să meargă cu mine. Când voi avea copii nu îi voi lăsa nebotezaţi şi voi avea grijă să nu le lipsească nimic”, spune Luxiţa.

MODEL

Chiar dacă sunt orfani şi sunt persoane cu handicap, cei şase tineri reprezintă un model pentru locuitorii oraşului Târgu Cărbuneşti. Primarul Mihai Mazilu este mulţumit că a reuşit să-i ajute să-şi croiască o altă soartă decât cea care le-a fost destinată. „Când la Târgu Cărbuneşti a început construcţia locuinţelor ANL mi-am propus ca o parte dintre apartamente să le dau tinerilor cu handicap care lucrează la Centrul pilot. Mi-am îndeplinit această promisiune şi mă bucur foarte mult când văd că un tânăr cu handicap sortit să-şi ducă această povară toată viaţa reuşeşte să se integreze în societate”, a declarat Mihai Mazilu, primarul oraşului Târgu Cărbuneşti.