La marginea satului Curtişoara se vede o căsuţă ce stă să cadă. Oamenii aproape că sunt uimiţi de rezistenţa locuinţei. La fel de rezistentă este şi stăpâna casei, tanti Polina. Femeia este săracă lipită, dar nu cere nimic nimănui. Femeia povesteşte cum trăia de pe o zi pe alta vânzând ciorapi minerilor din Valea Jiului.

Tanti Polina are 86 de ani şi locuieşte singură într-o căsuţă sărăcăcioasă de la marginea satului Curtişoara. Tanti Polina nu are pensie şi a primit până acum câteva luni ajutor social. „Eu nu am luat pensie, deşi am muncit la viaţa mea. Luam de la primărie un ajutor social de 90 de lei, dar nu mi l-au mai dat. Eu am mai fost pe la primărie să mă interesez de bani, dar doamnele de acolo mi-au spus că ele cred că mi l-au tăiat. Nu e bine că eu sunt amărâtă, iar ei trăiesc pe picior mare. Înainte de Crăciun le-am spus că eu nu am nici măcar o bucată de pâine să pun pe masă dar nu le-a păsat de mine”, povesteşte femeia.

Primarul Constantin Bobaru spune însă că femeia a luat şi bani de lemne şi ajutor social numind-o sclerozată.

„Eu nu ştiu de aşa ceva. Femeia asta s-a sclerozat. Cum să nu-şi ia bani. Şi-a luat şi ajutorul social şi banii pentru lemne. O să mă interesez eu care este situaţia”, a declarat Constantin Bobaru.

Avea propria ei „afacere“

Atunci când primea ajutorul social, bătrâna cumpăra lână de la ciobani şi făcea ciorapi pe care îi vindea minerilor din Petroşani şi în felul acesta făcea rost de un ban în plus. Acum nici măcar acest lucru nu-l mai poate face. „Toată vara am mâncat pâine muiată în apă ca să iau lână de la ciobani să fac ciorapi. Mă duceam cu ei să-i vând la minerii de la Petroşani. Acum nici bani nu mai am şi nici de unde să cumpăr lână. Din ce am mai avut am mai făcut câteva perechi pe care le-am vândut prin sat, dar pe bani mai puţini. Nu am să-mi asigur ziua de mâine”, a povestit tanti Polina.

Tanti Polina: Dacă nu am, rabd

Tanti Polina nu are bani nici măcar să-şi cumpere o pâine, dar cu toate astea nu cere nimic. „Dacă nu am ce mânca, nu mănânc. Am pus si eu în grădină ce am putut şi a venit apa şi mi-a luat tot. Am mai pus şi eu câte ceva pentru iarnă dar puţin. Pâine nu am bani să cumpăr şi am eu nişte făină şi îmi fac pâine. Mai mănânc câte o ciorbă de fasole, cartofi când am, când nu, rabd decât să mă duc cu miloaga”, mai spune femeia. 

Nici lemne să se încălzească nu are. Îmi mai aduc oamenii, iar atunci când le termină nu cere, iar bani să cumpere nu are. „Lemne nu am, pentru că nu am

Bani să cumpăr. O maşină de lemne costă 16 milioane de lei. De unde atâţia bani. Îmi mai aduc şi mie vecini şi când fac rost de ceva bani mă duc şi le plătesc oamenilor. Când rămân fără lemne stau aici în casă, mă bag în pat sub plapumă şi gata. Nu prea ţine ea cad, dar nu am ce face. Când o fi să mor, mor, dar o să mă găsească putrezită aici. Nu are nici la groapă cine să mă ducă”.