N-aveți semnal? V-a căzut netul? Dar vreun frison aveți?

Incredibil! Revoltător! Scandalos! Calificative care etichetează sistemul de învăţământ românesc! Şi nu de azi, ci de 30 de ani.

Cred că a venit timpul ca, măcar acum, să ne potolim pofta, uneori nesăţioasă, de „perle”, de „lucruri trăsnite”, de băşcăliile ieftine la adresa unuia sau altuia dintre actori. Viciile de procedură şi de morală se ţin lanţ, politicile specifice sistemului (dacă există!) sunt strâmbe, inoperante, stufoase, inadecvate şi discontinue. Se trăieşte cu speranţa unor vremuri mai bune şi se lasă „pe mâine” clipa mesianică. Fiecare început de an şcolar, înveşmântat în fast, îşi poartă, cu umilinţă ascunsă, aceeaşi trenă a nemulţumirilor, a lucrurilor începute şi neterminate, a stărilor de criză care subfinanţează şi moral şi material învăţământul românesc.

Retorica discursurilor şi măruntele vanităţi cuceresc publicul, dar lasă în urma lor un adevărat dezastru. Profesorii (educatorii), elevii şi părinţii îşi permit să viseze, în niciun caz să creadă în normalitatea ritos proclamată în curtea şcolii. După câteva zeci de minute, o uriaşă prăpastie separă cele două lumi, de altfel incompatibile. Drumurile nu se întâlnesc niciodată. De aici, criza, dezastrul. Interesează pe cineva? Cei care ar trebui să ştie sunt conectaţi la reţea sau sunt într-o zonă fără semnal? Sau poate într-o ţară fără semnal? Altfel nu se explică necunoaşterea celor mai grave probleme din sistem. Dacă „le-a picat netul”, de ce nu le vin în ajutor organizaţiile, fundaţiile, asociaţiile vii, active, cu războinici refomatori în frunte? Oare cine i-o fi ales? Probabil doar familia, că asociaţia de locatari nu-i revendică. Îl ştiu puţini, foarte puţini, dar sunt nelipsiţi de la „dezbaterile publice”, negociind în folosul suporterilor, nicicând al jucătorilor. De altfel, din acest cor al celor care vor binele sistemului, fac parte şi unii agenţi sindicali, mulţi agitatori, comentatori ai cazului de la Caracal sau al divorţului răsunător al lui Jean de la Craiova (cred că am făcut o confuzie, data viitoare voi reveni cu o erată).

Şi uite aşa, în online şi off-line, mai mult fără semnal şi în absenţa unor semnalizatori lucizi şi asumaţi, ne-am trezit înghiţiţi de o populaţie care va ajunge, în scurt timp, majoritar analfabetă funcţional. Asaltul mediocrităţii e periculos: nu-i rezistă nimic şi, mai grav, distruge totul.

Aşadar, dacă ne-am trezit, ar trebui să vedem cifrele unui bacalaureat, examen al maturităţii şcolare. Dacă le-am văzut, ar trebui să avem un frison. În termeni medicali, care descriu semiologic fenomenul, frisonul ar trebui să fie febril, psihic şi reflex, adică să genereze tensiuni, contracţii, să se asocieze unui puseu de febră. Cum să nu reacţionezi febril la o rată de pomovare de 62,9%, cea mai mică din ultimii ani?

Niciun frison la cei 17 miniştri ai educaţiei pe care i-a avut generaţia 2007-2019. Ei sunt elevii cu 17 miniştri în 12 ani de şcoală. Generaţia 2008-2020 a fost un pic mai norocoasă. Instabilitate, lipsa asumării, incompetenţă. Şi niciun frison. Doar alternanţă la putere, exerciţiu firesc într-o democraţie, dar insuficient de matură, pentru a face lină trecerea de la un portofoliu la celălalt. Lipsa previzibilităţii, într-un sistem puţin flexbil, nu poate genera echilibru. Absenţa unei viziuni pe termen mediu are forţa unei lovituri fatale. „Actorii”, însă, se adaptează. Profesorii şi elevii lor intră în jocul incert, după câteva întrebări, nelămuriri, aşteptări frustrante. Comportamentul lor este excepţional. Alt popor ar eşua după câteva provocări. Îţi trebuie rezistenţă, fibră adevărată. Românii rezistă, se depăşesc pe ei înşişi, îşi testează limitele.

Când vine vorba despre continuitatea dintre ciclurile şcolarităţii, învăţământul românesc e mereu surprinzător, Legăturile sunt frânte, rupte de contextul vieţii, fără cel mai mic grad de aplicabilitate în practică. E nevoie, mai mult ca oricând de spirit critic, reflexiv, de gândire asertivă, una interdisciplinară. O nouă disciplină ar putea produce mutaţii benefice în evoluţia unui elev elev: a învăţa să înveţi regulile unui joc este fundamental. Cred în succesul şi în practicarea lui, ca o unică modalitate de a elibera gândirea de schematism. Abordările de acest gen mutilează personalitatea celui aflat în proces de formare Din această perspectivă, absolvenţii claselor a VIII-a în majoritatea lor, nu concep o altă practică de abordare a unui text literar decât aceea de a trata procustian o biată operă artistică. Cine se abate de la această habotnicie, riscă. Şi nu poţi să-ţi permiţi acest lucru, atâta vreme cât examenul de absolvire a clasei a VIII-a e decisiv. Se pretează subiectele la o asemenea abordare? Cu certitudine. Şi aici, CNEE (o instituţie al cărei obiect de activitate este redus la elaborarea subiectelor pentru olimpiade şi examene naţionale; azi poartă o altă denumire şi se subordonează ministerului) e obligat să ia în serios parcursul gândirii creative, critice, asociative, în corelaţie cu orizontul de aşteptare al elevului de 15-16 ani. El contează în toată această paradigmă. Somnul, mult prea lung şi profund al membrilor acestei unităţi, (despre fostul CNEE vorbesc) ar trebui întrerupt. „Să demonstrezi”, la limba şi literatura română, este o cerinţă de tip comandă cazonă, total inadecvată şi, mai ales, învechită. În plus, nu toţi elevii absolvenţi ai clasei a VIII-a sunt talentaţi, nu toţi sunt buni meşteşugari ai cuvântului. Din acest motiv, admiterea la liceu ar trebui să aibă în vedere opţiunea elevului, pliată pe motivaţiile şi personalitatea acestuia.

Examenul la limba şi literatura română ar putea să-i „prindă” pe toţi candidaţii, indiferent de pasiuni, dar nu în termenii rigizi ai unui comentariu scolastic, în stare să-i îndepărteze de frumuseţea actului artistic.

De aici, până la refuzul de a (mai) citi, nu e decât un pas.

Şi după toate aceste eforturi, vine şi evaluarea, cea mai grea pacoste a sistemului de învăţământ.

Despre practicile acesteia, însă, vă dau întâlnire săptămâna viitoare.

Vizualizări: 3,992

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Vocile schimbării:

Citește și: