România va depăși în câteva zile pragul de o mie de decese ale unor persoane infectate cu noul coronavirus. Pare puțin dacă facem comparația cu țările care au avut o mie de decese pe zi, nu ca noi în trei luni. Pare puțin chiar și dacă facem comparația cu decesele provocate de alte cauze. Ministrul Sănătății spunea că, analizând decesele Covid din ultima săptămână, 9 oameni din 10 aveau și alte afecțiuni grave. Cu alte cuvinte, noul virus le-a scurtat suferința cu câteva săptămâni sau luni, nu a fost principala cauză a decesului.

Chiar dacă cifrele seci nu sunt de natură să sperie, nu este cazul să bagatelizăm potențialul acestui virus de a face ragavii. Mortalitatea în țări precum Italia a fost în ultimele săptămâni cu 50% mai mare decât media ultimilor cinci ani, ceea ce spune multe. Sunt zeci de mii de oameni care ar mai fi putut trăi ani frumoși dacă nu ar fi fost virusul.

Au trecut deja două luni de când milioane de români stau în casă. Două luni în care miliarde de oameni din toată lumea au stat în casă. În mod evident, statul în casă reduce riscul de îmbolnăvire, dar nu este o soluție pe termen lung. Este cazul să revenim la o viață normală, cu măști, fără prea multe îmbrățișări, fără concerte și meciuri care să aducă zeci de mii de oameni la un loc, fără mijloace de transport în comun pline la capacitate sau peste. Dar, în rest o viață normală, fără interdicții impuse de stat, dar cu interdicții pe care să ni le impunem fiecare dintre noi.

Va fi probabil o creștere a numărului de îmbolnăviri, dar rămânerea în continuare în casă ar produce efecte și mai grave. Copiii sunt deja bulversați de noul stil de viață pe care nu îl înțeleg. Ei au cea mai mare nevoie de a ieși. Părinții lor își pun deja problema banilor. În martie - aprilie mulți nu au simțit criza, pentru că efectele se vor vedea abia din luna mai încolo. Chiar și firmele abia acum, când se termină starea de urgență, încep să resimtă serios problemele cauzate de ce două luni de stand-by.

Guvernul Orban ne spune că a dat dovadă de curaj, ținându-ne în casă. Guvernul Merkel le spune nemților că dă dovadă de curaj, luând măsuri de relaxare și de relansare a economiei. Nu a fost ușor pentru nimeni în această perioadă, dar este posibil ca greul abia acum să urmeze. Statul acasă a fost o măsură utilă și eficientă. Ministrul Sănătății ar vrea să mai stăm acasă, cei din zona economică înțeleg că așa nu se mai poate.

În câteva zile, guvernanții ne vor anunța măsurile de relaxare. Par destul de confuzi, semn că, după curajul de a ne ține în casă, le lipsește curajul de a ne reda libertatea. Asta deși nu este complicat deloc. Oamenii oricum nu mai stau în casă și vedem asta dacă ne uităm pe străzi. Ar fi o prostie să interzici picnicurile, ieșirea în aer liber în general. Statisticile arată clar că oamenii se îmbolnăvesc în spitale, în cămine de bătrâni, la serviciu dacă lucrează în locuri aglomerate, în mijloacele de transport în comun, transmit apoi virusul în familie. Un oarecare risc există și în zona de restaurante, de saloane de înfrumusețare etc., dar aici riscul poate fi mult redus prin măsuri de protecție. Riscul de a lua virusul ieșind la plimbare este aproape zero.

Cred că guvernul ar trebui să aibă curajul de a fi liberal, impunând nu restricții, ci măsuri de protecție pe care să le luăm cu toții, oameni, firme, instituții publice. Dacă povestea asta cu pandemia va dura doi-trei ani, trebuie să învățăm să trăim cu virusul.