„Antropocen, Gorj”, o expoziție semnată de Bogdan Tutuneanu și Andrei Radu nu este doar despre o industrie sau o regiune, ci despre o parte importantă din istoria colectivă a României. Prin fotografiile sale, el surprinde modul în care industria – în special cea energetică – a modelat peisaje, comunități și stiluri de viață. Proiectul atrage atenția asupra unei realități în schimbare și pune în lumină responsabilitatea noastră comună de a documenta și înțelege această transformare.

Imaginile au fost realizate pe parcursul a patru ani și au fost folosite mai multe tehnici, de la film și panorame digitale la capturi din social media.

Proiectul va continua pe termen lung, cu documentări anuale și crearea unei arhive multimedia care să reflecte evoluția regiunii. Tutuneanu speră ca expoziția să stârnească curiozitate și să încurajeze implicarea comunității în completarea poveștii colective. 

Reporter: Dacă ați fi ghid pentru această expoziție ce le-ați spune oamenilor, ce ați vrea să rețină toată lumea? 

Bogdan Tutuneanu: Le-am spune că ceea ce văd în aceste imagini nu este doar despre o industrie sau o regiune, ci despre un proces mult mai larg, care ține de istoria noastră comună- industria nu este un element izolat, este o forță care modelează profund comunitățile, felul în care trăim si peisajul.

Industrii precum cea energetică au stat la baza modernizării României – acum, noile tehnologii vor rescrie din nou felul in care trăim - este o realitate care afectează direct oameni, locuri și infrastructuri care au susținut sistemul timp de decenii. Iar cu această realitate vine și o responsabilitate comună – de a documenta, de a înțelege și de a decide ce fel de viitor vrem să construim.

Reporter: Ce v-a inspirat să documentați această comunitate minieră? A fost un interes personal sau un proiect cu o miză socială?

Bogdan Tutuneanu: Majoritatea celor implicați in ‘Antropocen, Gorj’ lucraseră anterior la proiecte pe subiecte ca peisajul industrial, dezindustrializarea sau zonele miniere, interesul nostru exista deja. Cu ajutorul finanțării din partea Ordinului Arhitecților, am avut oportunitatea să pornim un demers pe termen lung, cu o voce proprie.
Proiectul are, ca orice proiect care documentează o temă atât de importantă, miză socială– în cazul nostru, pe lângă descrierea unei infrastructuri cruciale dar puțin cunoscute în afara zonei, scopul este să generăm capital cultural pentru toate părțile implicate.

Reporter: Cât ați lucrat pentru această expoziție și ce tehnici ați folosit?

Bogdan Tutuneanu: Documentarea a început acum patru ani și este un proces continuu. În ceea ce privește expoziția, majoritatea fotografiilor au fost realizate în cadrul a trei vizite pe teren, fiecare de aproximativ o săptămână, în primăvara și vara anului trecut, după ce am obținut finanțarea.

Având în vedere complexitatea subiectului, am optat pentru o abordare tehnică diversificată – de la fotografie instant la diferite formate pe film și imagini digitale compuse în panorame de înaltă rezoluție, fiecare dintre abordări pretându-se mai bine unui tip de subiect, pentru că fiecare dintre mediile alese are alt caracter - de la spontan la nostalgic sau strict descriptiv.

Pe lângă fotografie, am folosit si sute de comentarii de pe tiktok  și capturi de ecran din videoclipuri, fiecare decupate individual și colate pentru a ilustra una din formele pe care subiectul nostru o ia in online.

Reporter: Ați avut o abordare documentară sau ați intervenit în compoziția imaginilor pentru a sublinia anumite mesaje?

Bogdan Tutuneanu: Am avut o abordare documentară în sensul că nu am intervenit în scenă – am fotografiat lucrurile așa cum le-am găsit. Orice proiect trece însă printr-un proces editorial - selecția fotografiilor sau a comentariilor din social media determină felul în care e spusă povestea, iar rezultatul este de fiecare dată unul subiectiv.

De exemplu, avem multe cadre relevante din zona Mătăsari – clădiri neterminate sau abandonate, care vorbesc despre ce se întâmplă când industria se retrage din locuri construite pentru a o susține. Chiar dacă sunt imagini bune, am decis să nu oferim un rol prea important în expoziție, pentru că ar fi dezechilibrat proiectul.

Am procedat la fel și cu opiniile politice exprimate online sau conținutul de campanie – pentru că am nimerit într-un an electoral, am decis că per ansamblu ar fi cântărit prea mult.

Reporter: Cum a fost colaborarea cu CE Oltenia? Dar cu membrii comunității? Interacțiunea v-a influențat perspectiva asupra proiectului? 

Bogdan Tutuneanu: Nu am fi putut spune povestea industriei fără accesul din interior.

Colaborarea cu CEO era esențială pentru ce ne-am propus să realizăm cu acest proiect, și le suntem recunoscători pentru deschiderea și sprijinul acordat . Complexul Energetic Oltenia e o companie de importanță strategică pentru Romania, aflată intr-un proces de transformare – acceptul dânșilor ne-a arătat că ne-au înțeles direcția și tonul, și că în timp vom putea construi împreună cu aceștia și comunitatea locală un proiect valoros. 

Prezența noastră în termocentrală ne-a oferit o formă de validare necesară în fața comunității, care la început era, pe bună dreptate, reticentă. Este firesc, mai ales când subiectul este sensibil și timpul petrecut pe teren este atât de scurt. Cu toate acestea, am avut norocul să întâlnim oameni calzi, deschiși, care ne-au primit în viețile lor și ne-au permis să surprindem câteva momente intime ale vieții locale – pentru asta le mulțumim din suflet.

Ne-am propus din start să ne lăsăm influențați de perspectiva locală. Noi venim dintr-un loc care consumă energia produsa aici, era esențial să înțelegem și să transmitem punctele de vedere pe care le are comunitatea locală. Am ințeles că județul Gorj a suferit schimbări majore, fie culturale sau de peisaj pentru a susține sistemul energetic românesc, și că acestea ar trebui să aducă cu ele o responsabilitate comună pentru zonă.

Reporter: Ce vă întreabă cel mai des cei care nu sunt din Gorj și văd lucrările voastre?

Bogdan Tutuneanu: Mulți dintre cei care văd proiectul nu știu foarte multe despre infrastructura energetică a țării sau despre rolul pe care il are județul Gorj. Când vine vorba de cărbune, Valea Jiului și mineritul în subteran sunt ancorate în mentalul colectiv,  exploatările de suprafață fiind un element nou.

Oamenii sunt impresionați de dimensiunea utilajelor și a peisajului industrial – lucruri greu de imaginat fără să le vezi – publicul nu știe cum arată un ERC 2000, o termocentrală din interior sau câți oameni sunt angrenați in transformarea lignitului în energie electrică.

Un alt subiect care a impresionat este folosirea benzilor transportoare pentru construcția gardurilor și anexelor gospodărești  – este o practică pe care nu am întâlnit-o în altă parte, și pe care am documentat-o suficient cât  să avem o carte doar cu acest subiect.

Reporter: Cum și de ce ați ales fotografia de pe afiș, este cea mai relevantă pentru expoziție?

Bogdan Tutuneanu: Fotografia aleasă pentru afiș arată roata cu cupe a celui mai mare excavator
utilizat de CEO – ERC 2000. Un artefact al antropocenului, utilajul proiectat pentru a extrage volume uriașe de steril sau cărbune nu este doar un instrument, ci un simbol al revoluțiilor tehnologice și culturale care au dus omenirea în punctul în care este azi.

Dincolo de valoarea sa vizuală, imaginea funcționează ca un element-cheie, care leagă vizual temele principale ale proiectului și vorbește despre relația dintre tehnologie și peisaj, despre capacitatea omului de a modela mediul la scară geologică.

Reporter: Veți continua să urmăriți acest subiect, ce aveți în plan în viitor? Ce credeți că s-ar schimba și cum ați aborda din nou subiectul peste 10 ani?

Bogdan Tutuneanu: Proiectele documentare presupun un angajament pe termen lung. Pe lângă monitorizarea constantă a rețelelor sociale și a presei, vom reveni în Gorj an de an pentru a documenta cât mai fidel evoluția subiectelor noastre. Avem încă multe imagini pe care nu am reușit să le obținem, multe lucruri pe care încă nu le-am descoperit.

Obiectivul nostru este să urmărim transformarea în timp, indiferent cât va dura, și să construim o arhivă multimedia solidă. Peste 10 ani vom putea să punem în context ce este, ce s-a pierdut, ce s-a adaptat și cum arată tranziția energetică.

Reporter: Ce mesaj sperați să transmită această expoziție publicului? Există o lecție sau un aspect pe care vreți să îl evidențiați?

Bogdan Tutuneanu: Ne dorim ca expoziția să fie o mostră a tonului și capacităților noastre, care să îi convingă pe gorjeni să fie curioși, deschiși, chiar să participe cu povești sau fotografii personale din deceniile trecute pe care sa le adăugam arhivei pe care am început sa o construim.

Un proiect ca acesta nu poate crește fără implicarea comunității locale, căreia îi mulțumim din suflet pentru încrederea și sprijinul acordate până acum.

Reporter: Credeți că fotografia poate schimba percepția oamenilor asupra comunităților miniere?

Bogdan Tutuneanu: Credem că un clip scurt viralizat pe tiktok aduce mai multă atenție și implicit emoție decât fotografiile expuse în spații dedicate artei - sunt câteva clipuri cu sute de mii de vizualizări, care au și generat fiecare sute sau mii de comentarii care în marea lor majoritate împărtășesc sentimentele comunității locale. Mineritul în Gorj este deja foarte cunoscut pe social-media.

Însă proiectul nostru poate atrage atenția asupra subiectului și îi poate oferi mai mult context. Avantajul unui demers ca ‘Antropocen, Gorj’ este că în timp are șansa să devină o arhivă complexă care să poată servi comunității ca parte a memoriei colective.

Galerie foto