Turburea este comuna gorjeană în care întâlneşti cruci la tot pasul. Cine nu ştie,  crede că în localitatea respectivă s-au întâmplat foarte multe accidente rutiere sau alte nenorociri. Misterul este dezlegat de către localnici, care spun că acestea reprezintă un ritual păstrat de sute de ani. Deşi morţii sunt îngropaţi creştineşte la cimitir, având o cruce la mormânt, după şase luni de la deces acestora li se pune o altă cruce pe uliţă sau pe marginea drumului, într-un loc unde să poată fi construită o punte peste rigole sau apele curgătoare din sat. Asta pentru ca sufletul mortului să se poată înălţa la cer purificat.

Zeci de cruci sunt întâlnite pe uliţele comunei Turburea şi chiar pe marginea drumurilor, deşi în locurile respective nu s-au întâmplat accidente rutiere sau alte nenorociri. Localnicii spun că este vorba despre un ritual unic în judeţul Gorj, care a fost preluat din Dolj, cu sute de ani în urmă, odată cu înfiinţarea satului Poiana. Potrivit tradiţiei, după şase săptămâni de la deces sufletul mortului se înalţă la cer, iar ca să ajungă acolo purificat, trebuie să treacă neapărat peste o punte cât de mică, clădită peste rigolele sau apele curgătoare din sat. „Obiceiul acesta este de când a apărut satul. Se zice că merge mortul pe puntea care trece peste ape sau rigole. În aşa fel se va înălţa la cer curat, fără păcate. Dacă n-ar fi putrezit poate că acum ar fi fost mii de cruci pe uliţe sau pe marginea drumului. Toţi oamenii fac câte o punte cât de mică şi pun o cruce lângă ea atunci le moare cineva din familie. Morţii sunt îngropaţi creştineşte la cimitir, dar aşa este tradiţia să mai aibă câte o cruce lângă o punte”, a declarat Marcel Cojocaru. Acesta a mai precizat că şi familiile nevoiaşe respectă această tradiţie. „Şi cel mai sărac om din sat respectă această tradiţie. În plus, pentru crucile astea nu se cer bani. Ele sunt făcute de oameni pricepuţi din sat”, a menţionat Marcel Cojocaru.

Gorjenii din Poiana poartă nume de meseriaşi

Localnicii din satul Poiana, comuna Turburea, spun că ei îşi au rădăcinile în Dolj şi ca atare multe din tradiţiile judeţului vecin au fost aduse şi în Gorj. „Obiceiul crucilor de lemn pe uliţa satului sau pe marginea drumului este întâlnit mai mult în Dolj. În Gorj, noi l-am adus odată cu înfiinţarea satului Poiana. Bătrânii spun că acest sat a fost adus de la Poiana Mare din Dolj, în urmă cu peste 500 de ani. Un boier din Dolj pe nume Poienaru avea moşii şi la Poiana Mare şi aici. Acesta i-ar fi întrebat pe oameni care vor să vină să muncească pentru el în această zonă. Astfel, a adus aici meseriaşi din mai multe domenii, iar de aceea noi purtăm şi acum nume de meserii, de exemplu: Cojocaru, Spătaru, Fieraru. Am avut şi oamenii care purtau numele Dulgheru, însă cu timpul s-a pierdut acest nume. Eu la şcoală, la Craiova, avea în clasă un coleg pe care îl chema tot Cojocaru şi era tot din Poiana, dar din Poiana Mare din Dolj, nu ca mine din Gorj”, a explicat Marcel Cojocaru.