Guvernul a lansat în dezbatere publică o parte din Strategia Energetică Națională 2015-2035, partea care analizează contextul actual al pieții și angajamentele luate de țara noastră ca stat al Uniunii Europene. Partea importantă a strategiei, cea cu soluțiile, nu se știe când va fi gata. În privința energiei pe cărbune din județul Gorj lucrurile sunt clare: mineritul din Gorj va putea exista doar cu investiții mari pentru decarbonizarea energiei produsă de termocentrale. De asemenea, strategia țării se bazează pe energii neconvenționale și se are în vedere inclusiv scenariul de înlocuire a cărbunelui cu gazul. În total, investițiile ce ar trebui făcute în sistemul energetic depășesc 100 de miliarde de euro.

Ministrul delegat al energiei, Răzvan Nicolescu, a lansat în dezbatere publică două din cele patru capitole ale strategiei energetice naționale pe următorii 20 de ani. Este vorba despre o prezentare a situației actuale a sistemului și a principiilor strategiei Uniunii Europene, de care trebuie să ținem seama.

Cărbune pentru 15 ani

Conform datelor aflate în evidența Agenției Naționale a Resurselor Minerale (ANRM), sunt 986 de milioane de tone de lignit exploatate și 11.606  milioane de tone în perimetre neconcesionate. Cea mai mare parte a rezervelor sigure de lignit (95%) sunt localizate în județele Gorj, Mehedinți şi Vâlcea, puterea calorifică a rezervelor sigure având o medie de 1.800 kcal/kg. “Zăcămintele de lignit aflate în exploatare dispun de rezerve de peste 400 milioane de tone. Rezervele de lignit concesionate pot asigura exploatarea eficientă a acestora pentru încă aproximativ 15 ani, la un nivel al producţiei de circa 30 mil. tone/an”, se arată în documentul redactat de Departamentul de Energie.

Dar, în 2013, consumul de lignit a fost de 22 de milioane de tone, ceea ce înseamnă o supra-capacitate de producție de circa 10 milioane tone/an. În schimb, producția națională de huilă nu acoperă cererea la nivelul pieței interne, fiind necesar importul. Consumul de cărbune în 2013 a fost de 5.725 mii tep (tone echivalent petrol) fiind într-o continuă scădere. De exemplu, în 2012 consumul a fost de 7.552 mii tep. În document se mai spune că: Producția națională de cărbune s-a redus în ultimii trei ani cu 31%, aceasta în contextul diminuării producției de lignit cu 32%, respectiv a producției de huilă cu 13%.

La nivelul Uniunii Europene producția de lignit s-a redus cu 6% în anul 2013, comparativ cu anul 2012, dar în România, aceasta scădere a fost mult mai mare (29%), iar producția realizată pe primele 8 luni din 2014 indică o scădere mai mare.

Deficiențe, oportunități, analize

Investițiile în sistemul energetic minier reprezintă soluția pentru acest sector. Este cunoscut faptul că în ultimii doi ani investițiile în CE Oltenia, compania care reprezintă de fapt sistemul minier din Oltenia, au fost extrem de mici sau deloc. În strategie este recunoscută uzarea utilajelor, costul ridicat de producție și implicit prețuri mari la energie sau dificultăţi în exploatarea selectivă a cărbunelui. “Exploatarea lignitului se face cu un număr ridicat de angajați, tehnologiile folosite sunt învechite, cu grad ridicat de uzură și cu randamente limitate”, se mai arată în analiza ministerului. În CE Oltenia sunt peste 18.500 de angajați. Ca și oportunități sunt prevăzute modernizarea și retehnologizarea unor capacităţi de producţie existente și gazeificarea cărbunelui.

În final, se ajunge la concluzia că discuțiile pe cărbune vor mai dura: “Sunt necesare analize individualizate pe tehnologii de producție, în cadrul căror, o analiză specială trebuie acordată producției pe cărbune”. Numărul mare de angajați din minerit este un factor ce împiedică luarea unor măsuri dure în acest sector, fiind nevoie de o analiză a acestui sector raportată la nivelul sectorului energetic, respectiv la nivelul economiei naționale, având în vedere că sunt ramuri ale economiei naționale care contribuie mult mai mult la aportul de CO2.

Stocarea carbonului sau gaz

Strategia ajunge la concluzia că nu ar fi costuri mari în cazul lignitului, dar ele sunt majorate de emisiile CO2. În acest sens, captarea și stocarea carbonului (CSC) devin prioritare în sistemul energetic pe cărbune și nu numai, după retehnologizarea grupurilor energetice. Cărbunele ar putea să joace un rol în mixul energetic european din 2050, cu condiţia dezvoltării tehnologiilor de captare și stocare a carbonului, subliniază specialiștii care au lucrat la această strategie. Reamintim că la Termocentrala Turceni a fost demarat un proiect pilot în colaborare cu parteneri străini pentru stocarea carbonului. Inițiativa a fost lăsat deoparte după fuziunea termocentralelor cu unitățile de carieră ce au format CE Oltenia.

Însă un alt scenariu prevăzut în strategie spune că: “Gazul natural va continua să joace și el un rol important în tranziţie. Înlocuirea cărbunelui (și a petrolului) cu gaze, pe termen scurt și mediu, ar putea contribui la reducerea emisiilor cu ajutorul tehnologiilor existente cel puțin până în 2030 sau 2035”. România dispune de cele mai mari rezerve de gaze naturale din Europa Centrală și de Est, cu rezerve sigure de aproximativ 1.600 TWh. “Pentru orizontul de timp 2035, România trebuie să ţină cont de aceste tendinţe, Strategia Energetică Naţională bazându-se pe următoarele coordonate: eficienţă energetică, sisteme mai eficiente de susţinere a energiilor regenerabile, stimularea cercetării şi dezvoltării, energia nucleară, energia hidrogenului, gazul natural ca și combustibil de tranziţie, integrarea deplină în piaţa internă de energie”, este concluzia din această strategie.