Mai mulți gorjeni care dețin ferme au decis să-și închidă afacerile pentru că nu se mai pot ocupa de ele. Au luat această decizie nu pentru că fermele nu mai aduc profit, ci pentru că nu găsesc personal care să lucreze în acest domeniu. Chiar dacă majoritatea fermelor sunt moștenire de familie și le este greu să se despartă de animale, nu au alternativă. Preferă să le vândă, decât să le lase de izbeliște.

În această situație se găsește un fermier de la Novaci. A scos la vânzare 2000 de oi, tot atâtea capre și aproximativ 250 de vaci. Oile și caprele se vând cu 500 de lei bucata, iar vacile cu 6.000 de lei. ”Vrem să le vindem din cauza oamenilor, pentru că nu mai vor să muncească. Nu găsim personal care să muncească la fermă, iar eu singur nu să pot ocupa de ele. Animalele nu știu că e sărbătoare, duminică sau mai știu eu ce. De ele trebuie să te ocupi zilnic. Eu nu vreau să îmi bat joc de animale. Mi se rupe sufletul de ele, dar nu am soluție. Dacă nu mi-ar fi păsat le-aș fi dat la abator pentru tăiere, dar nu pot și am decis să le vând”, povestește fermierul.

Prețul se negociază la fața locului, numai că cei care ajung la fermă trebuie să respecte câteva reguli stricte: ”Animalele se dau pe ales. Prețul se mai poate negocia în funcție de numărul de capete care se cumpără. Cei are vor să cumpere, vin la fermă, prezintă un buletin, noi avem acolo un director care se ocupă. Cumpărătorii trebuie să se dezinfecteze ca nu cumva să aducă vreun virus sau o bacterie la animale”.

Și un fermier din satul Cojani, ce aparține de Târgu-Cărbunești, a luat aceeași decizie. Vinde animalele că nu găsește muncitori. ” Am de vânzare 118 vaci, în special bălțată românească. Prețul este de 6.000 de lei pe cap de animal, dar se poate negocia cu cei care vor să le ia toate sau mai multe. Nu ne mai putem ocupa de ele și nu găsim personal. Din Gorj nu vrea nimeni să muncească la vaci. Atât de disperat am fost să găsesc oameni că am adus și de la Constanța, Tulcea, Bacău, Buzău, Galați, Brăila, dar stau cât stau și pleacă pentru că li se pare greu. I-am luat cu carte de muncă, le-am dat salariu de 2.500 de lei pe lună, pachetul de țigări la zi, trei mese pe zi de la restaurant, în regim de catering. Dacă întârziam o zi două cu bani, mă sunau să mă amenințe că pleacă. Stau câteva luni și pleacă. Eu așa nu mai pot continua”, povestește un fermier de la Cojani.