De 20 de ani încoace, sub ochii noștri se desfășoară o poveste pe care unii ați putea-o găsi înfricoșătoare, alții înălțătoare. E povestea omului împotriva mașinii. Ne vor cuceri și înrobi calculatoarele sau sunt aici doar ca să ne ajute? Un mare învins al acestora ne oferă o perspectivă.

1997. Gary Kasparov e campion mondial la șah și vedetă planetară. Cu un coeficient ELO (n.r. - nota care stabilește la modul absolut cât de bun este cineva la șah) de 2851, cel mai mare scor înregistrat vreodată, Kasparov este regele lumii. Sau cel puțin așa credea el. 

Când câțiva oameni de la IBM îi propun un meci contra unui calculator creat special să joace șah, Kasparov râde și-i privește cu milă. Inteligența artificială era încă în fașă. Nimeni în afara impertinenților tehnicieni IBM nu ar fi crezut că un calculator îl poate bate pe campionul mondial la un sport la care simplul calcul rapid nu te ajută cu nimic, ci ai nevoie de subtilitate, strategie și inventivitate. Kasparov acceptă provoarea lui Deep Blue (numele dat de IBM calculatorului respectiv) cu aerul unui culturist provocat la skandenberg de un copil de 3 ani. Dar meciul e infinit mai greu decât s-ar fi așteptat. După câte o victorie a fiecăruia și trei remize (și fiecare meci a fost de poveste, dar nu avem timp aici să detaliem), se joacă meciul decisiv: al șaselea. 

Înainte de toate, trebuie să vă menționăm că Gary Kasparov a încercat câteva deschideri exotice, complet neobișnuite, în trei dintre cele șase partide, crezând că dacă va scoate calculatorul dintr-o logică predefinită, va avea avantajul. Nu s-a întâmplat așa. Din contră, nu a câștigat nici una dintre cele trei partide în care a încercat să inoveze. Mai mult decât atât, în meciul 6, Deep Blue rupe el ritmul cu un sacrificiu genial de nebun, unul care-i slăbește atât de tare apărarea lui Kasparov încât acesta cedează în mai puțin de 20 de mutări. Lumea e în stare de șoc.

Kasparov însuși acceptă cu greu înfrângerea și acuză IBM-ul că ar fi trișat. ”Anumite mutări ale lui Deep Blue ascund prea multă profunzime și creativitate ca să nu fie făcute cu ajutorul în timp real al unui om”, avea să spună rusul. IBM garantează că singurele modificări la Deep Blue au fost făcute între partide, nicidecum între mutări. Kasparov acceptă explicația, dar cere revanșa. IBM refuză să i-o acorde și distruge Deep Blue. Deep Blue e la gunoi, dar acțiunile companiei explodează. De altfel, ulterior s-a dezvăluit că exact asta fusese miza IBM: să crească acțiunile companiei printr-o mișcare genială de PR. Le ieșise.

20 de ani mai târziu.

Exact acum două zile, Gary Kasparov a dat un interviu unei reviste de specialitate. De la acea înfrângere cu Deep Blue, Kasparov s-a dedicat aproape în totalitate studiului inteligenței artificiale și al modului cum afectează ea viața omului. Astăzi, ține conferințe pe subiect. Întrebat de acea întâlnire din 1997, Kasparov zâmbește: ”probabil l-aș fi putut bate dacă nu aș fi făcut una-două erori pe care n-ar fi trebuit să le fac, dar e complet irelevant și dacă aș fi reușit. Oricum, era clar că, la modul absolut și pe termen lung, calculatorul era mai bun.”

Kasparov uimește vorbind despre faptul că azi până și telefoanele sunt imposibil de bătut la șah de către marii maeștri: ”astăzi, un sistem banal, pe care-l poți instala pe telefonul mobil, are un coeficient ELO de 3300. Maximul meu a fost 2851. Iar maximul actualului campion mondial, Magnus Carlsen, e 2872.”

Dar, spre deosebire de Elon Musk și alți inovatori în domeniu care cred că mașinile vor transforma oamenii în sclavi și vor prelua controlul, Kasparov e convins că, de fapt, calculatoarele sunt aici să ne ajute. Explică: ”Nu se mai pune așadar problema dacă un om poate bate un computer. Se pune problema rezultatului unui meci între un computer superior și un om mai puțin talentat versus un computer mai slab și un om genial la șah. Rezultatul e evident: ar câștiga echipa formată din computerul mai puternic și omul mai slab. Morala mi se pare evidentă: trebuie să creăm echipe cu computerele, nu să le privim ca pe adversare. Sunt aici ca să ne ajute, nu să ne învingă.”

În încheiere, Kasparov ne oferă o rază de speranță în cele două chestiuni care ne îngrijorează cel mai tare legate de inteligența artificială: faptul că ne-ar putea la locul și faptul că ne-ar putea lua job-urile. O face cu un singur exemplu: ”Recent”, spune Kasparov, ”Facebook a fost nevoit să angajeze câteva mii de oameni, pentru că mașinile nu puteau să afle care știri sunt false și care adevărate. Prin urmare, calculatoarele ne înlocuiesc în anumite joburi, dar în același timp ne oferă și joburi noi. Totul ține de cum vom coopera.”

A.M.