Floare exotică descoperită în România, în munții Bucegi!
O echipă de cercetători a confirmat că există o nouă specie de orhidee, care a fost descoperită în Munții Bucegi. Nefiind o floare des întâlnită în aer liber, aceasta este o descoperire spectaculoasă pentru România.
Nora Anghelescu, doctorand al Univesității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, a oferit mai multe informații despre superba plantă. „La prima vedere, în lumina aspră a zilelor fierbinți de vară, plantele arătau mai degrabă ca un grup deosebit de Epipactis helleborine deshidratate, verzi-gălbui, ofilite, perfect camuflate în vegetația maronie, ierboasă, din jur.
Cele mai izbitoare trăsături au fost inflorescențele alungite, purtând mai multe flori discrete, alb-crem, complet închise, atârnate ca un pandantiv, ovare de culoare verde-gălbui, un indiciu clar al unei specii cleistogame, autogame, total diferite de cele cu polenizare încrucișată, chasmogame de ex. Epipactis helleborine.
După o examinare mai atentă, care a presupus deschiderea manuală a mai multor flori, împreună cu colaboratoarele mele Lori și Mihaela Balogh, am observat structura neobișnuită a labelului fără nectar, căruia îi lipsea complet mezohilul, adică segmentul îngust dintre porțiunea bazală (hipohil) și vârf (epihil), trăsătură care diferențiază acest taxon de toate celelalte specii europene de Epipactis”, a declarat cercetătoarea.
Prima observație a plantei a fost făcută în iulie 2009, în cadrul unor studii în teren în Parcul Natural Bucegi din Carpații Meridionali de către cercetătoarea Nora Anghelescu.
După 14 ani de la prima identificare, după o lungă perioadă marcată de distrugeri și incertitudini, noua specie de orhidee endemică, care a primit numele de Epipactis bucegensis, a dovedit că poate forma populații stabile, numeroase, sănătoase în partea de sud-est a parcului.
În iulie 2022, în cadrul unui studiu de teren botanic, au fost redescoperite două noi populații în partea de sud-est a parcului natural, la o altitudine de aproximativ 820-980 m. Împreună, cele două populații conțineau aproximativ 60-75 de exemplare, studiate acum de specialiști.