Ionel Oană, cel care conduce de şase ani destinele Grupului Şcolar Energetic din Târgu Jiu, se declară un romantic incurabil. Deşi este de profesie inginer şi predă elevilor discipline tehnice, directorul cochetează şi cu poezia, tema principală a versurilor sale fiind iubirea. Motivul pentru care compune catrene, epigrame şi poeme de dragoste este de a se simţi mereu tânăr.

Ionel Oană a scris până la ora actuală sute de poeme de dragoste, multe dintre acestea fiind cuprinse şi într-o carte, chiar dacă puţini cred că în spatele unei persoane care a lucrat în industrie şi care a studiat disciplinele tehnice s-ar putea afla un poet. Spune că atunci când creează se simte tânăr şi va scrie cât va fi în măsură să gândească pozitiv. Gustul pentru lectură l-a deprins în clasele gimnaziale, atunci când a câştigat şi un concurs cu o compunere. „În tinereţe, mai precis în clasele V-VIII am deprins gustul pentru lectură şi creaţie literară de la profesorul de limba română Ioan Dudău de la Şcoala Generală din Berleşti. La o competiţie am obţinut un premiu cu o compunere intitulată  „De la fereastra vagonului”, pentru care am descris toate aspectele naturale ale traseului Târgu Jiu-Petroşani”, îşi aminteşte directorul de la Energetic.

Ideile vin din starea de spirit

„Deşi am urmat cursurile şcolilor de natură tehnică, partea frumoasă a literaturii nu a stat deloc departe de trăirile mele interioare. De-a lungul timpului am scris catrene, epigrame şi poeme de dragoste. Am ironizat mici aspecte din viaţa tinerilor”, afirmă Ionel Oană. Aşa cum precizează, ideile îi sunt sugerate în special de starea de spirit, de anumite evenimente la care este martor şi în general de starea poporului român, aceea de relaxare şi pe timp de criză. „Încă activitatea politică nu este bine aşezată şi ca urmare în viziunea mea aceasta nu trebuie în nici un fel notată”, menţionează Ionel Oană.

CATRENE

„Şi când eşti supărată/ Ochii tăi îmi strălucesc,/ Eu le spun că niciodată /Nu o să-i uit şi o să-i iubesc.”

„Aş vrea să zbor până la tine,/Dar totul pare o colină,/Iar fapta e vârful ei semeţ,/Pe care vreau să o urc cu orice preţ.”