Constantin Ureche, liderul Sindicatului Liber Lupoaia, este înainte de toate un om de încredere, nu degeaba a ajuns să reprezinte astăzi câteva sute de mineri. Petrecându-şi aproape tot timpul în rândul salariaţilor de la cariera Lupoaia, Ureche ştie fiecare nemulţumire a angajaţilor spunând că pentru a fi lider de sindicat trebuie să fii în primul rând puternic şi convingător, iar în al doilea rând un bun orator. Fost sportiv de performanţă, mai exact boxeur, Ureche a avut în primul rând putere.

Sindicalistul Constantin Ureche a practicat ani la rând fotbalul. A jucat chiar şi la Minerul Motru, aceasta fiind una dintre marile lui pasiuni. Junioratul în fotbal l-a făcut însă la Gherna, în Orşova, fiind plecat de acasă de la o vârstă fragedă. ”Am făcut şcoala sportivă, sunt plecat de acasă pe la şcolile sportive de prin clasa a IV-a.  Au venit, m-au luat cei de la Minerul Motru, pentru că tata era miner aici şi sunt unicul copil al familiei pentru că mama nu a mai putut avea copii în afară de mine”, a declarat Constantin Ureche. Chiar şi cu ceva probleme de sănătate, sindicalistul Ureche a ajuns în cele din urmă să practice boxul. ”M-am născut prematur şi am avut o dezvoltare destul de greoaie. Cu toate astea, am ajuns ulterior să practic boxul pentru că am fost, cum zic eu, mic şi al dracu”, mărturiseşte liderul sindicatului Liber Lupoaia.

Mama olteancă, tatăl ardelean

Fiul unei oltence aprige la vorbă şi al unui ardelean neaoş, Constantin Ureche spune că a moştenit doar părţile bune de la cei doi părinţi ai săi. ”Mama este o femeie mică de statură, la 1,50 iar tata este un om făcut, mare, aproape de doi metri. Ceartă nu putea să existe că îţi dai seama, mama spunea 100 de cuvinte şi tata, săracul, dacă spunea două sau trei, nu putea niciodată să se ţină de ea cu vorba, nu avea cum să fie ceartă, dar este foarte plăcut să priveşti aşa din exterior la ei“, povesteşte amuzat.