Partidul Național Liberal și președintele Klaus Iohannis își consumă de câteva luni bune energiile pentru demonizarea a două instituții fundamentale ale statului: Curtea Constituțională a României și Avocatul Poporului. Nu că aceste două instituții ar fi fost vreodată de fală, imaginea lor în ochii opiniei publice era oricum proastă, dar determinarea liberalilor și a liderului lor de facto în a compromite Curtea Constituțională, în special, este cel puțin dubioasă.

“Cererea mea, recomandarea mea, rugămintea mea personală către toți cetățenii este să nu țină cont de deciziile Curții Constituționale". Nu, nu a spus-o Erdogan în Turcia, nici Putin în Rusia. Este declarația premierului român Ludovic Orban. Și nu este un porumbel scăpat, cum des li se întâmplă politicienilor, ci vine în contextul unui șir de declarații și acțiuni susținute cu determinare de la Palatul Cotroceni.

Nu îi putem îndemna pe români să nu respecte legile, doar pentru că parlamentarii care le fac sunt în marea lor majoritate niște... și nu are rost să înșir acum epitetele pe care le folosim toți. Nu putem să devenim toți niște hoți și niște mincinoși doar pentru că așa sunt cei care ne guvernează. Nu demonizăm instituțiile din cauza oamenilor care vremelnic le conduc.

Curtea Constituțională a României este o instituție fundamentală pentru apărarea democrației, iar oamenii care o conduc nu sunt nici mai buni, nici mai răi decât ăia din Parlament. Au ceva mai multă școală, ceva mai multă putere de decizie pe anumite zone și sunt ceva mai protejați de legi.

Cel mai recent scandal legat de CCR este cel legat de decizia potrivit căreia carantinarea românilor, izolarea lor la domiciliu sau internarea cu forța în spital nu pot fi reglementate prin ordin al ministrului Sănătății. Cred că și pentru un student la Drept este clar că restrângerea unor drepturi fundamentale nu poate fi în pixul unui ministru, fie el al Sănătății, în plină pandemie. Valer Dorneanu, președintele CCR, a explicat că toată lumea este conștientă de gravitatea pandemiei și că dreptul la sănătate este unul fundamental, doar că reglementările trebuie făcute în cadrul constituțional. Atât. Dacă tu, politician, te urci beat la volanul guvernării, nu e vina polițistului că te trage pe dreapta. Și în niciun caz a instituției la care lucrează polițistul.

Liberalii, dacă erau onești, își cereau scuze pentru eroare, rugau oamenii să respecte recomandările din pandemie și făceau repede legile necesare. Dar nu, Iohannis, Orban și ceilalți care vorbesc la televizor după punctajul primit de la partid ne spun să nu respectăm deciziile CCR, ba chiar ne spun că nu e prima decizie menită să pună în pericol sănătatea românilor. Și ne vorbesc liberalii despre decizia care anulează amenzile alea aberante din perioada stării de urgență. De ce aberante? Pentru că nu este normal ca o amendă să fie de la o mie la 20 de mii de lei, pentru aceeași faptă, fără niciun criteriu stabilit de lege. Guvernul a lăsat la aprecierea polițistului dacă amenda să fie de o mie de sau de 20 de mii de lei, iar CCR a decis că asta nu e corect. De ce demonizăm Curtea Constituțională pentru deciziile corecte pe care le ia? De ce fac liberalii asta?

Oare greșesc cu adevărat politicienii atunci când fac acte normative proaste? Pare un scenariu, cu “erori” bine alese, astfel încât oamenii să se revolte pe Curtea Constituțională atunci când le îndreaptă. Să sperăm că nu este așa, pentru că ar fi prea mult ca ăștia care ne conduc acum să fie la fel de nenorociți ca ăia de dinaintea lor.

Dar, România are marionete, nu politicieni, așa că să nu mimăm prea mult mirarea. Următorul pas în demonizarea CCR este legat probabil de impozitarea pensiilor speciale. O lege proastă, care nici nu rezolvă problema, dar făcută în așa fel încât să pice la Curte. Au și spus-o câțiva parlamentari mai pricepuți în ale legilor. De ce au făcut-o așa? Ca să nu își piardă unii pensiile speciale? Așa am crezut la început, dar acum m-aș uita mai cu atenție la cum va continua demonizarea Curții Constituționale. Nu a oamenilor din fruntea ei, ci a instituției.

Soluția găsită de politicieni cu privire la pensiile speciale nu a fost elimarea categoriilor care nu ar trebui să le primească și nici eliminarea portițelor prin care unii au reușit, la limita legii, să își facă pensii de 30-50 de mii de lei. Politicienii au preferat să pună o taxă de 85% pe pensiile speciale care depășesc 7.000 de lei. Dă bine la electorat, dar este oare corect ca între pensia unui judecător de Înaltă Curte și a unuia de jucătorie să fie o diferență de câțiva lei? Este corect ca toți piloșii care au lucrat la parlament să primească în continuare pensii speciale? Poate era mai corect să le scoată de tot. Sau să se stabilească o limită, cum că pensia specială a unui judecător de un anumit grad nu poate să depășească 70% din salariul în plată al celor care sunt în activitate. Erau soluții mai aproape de normal, dar politicienii preferă variante care să pice la CCR. Dacă o fac din prostie, nu prea avem ce face, dacă o fac din calcul electoral, e și vina noastră că ne plac gogoșile, dacă o fac pentru demonizarea unor instituții fundamentale... De ce ar face asta Iohannis, a cui marionetă ar fi Orban?