Petele închise la culoare formate pe fructele de tomate și ardei au mai multe motive. Acestea ar putea fi rezultatul unor boli iar determinarea exactă a motivului apariției este destul de anevoioasă.

Putrezirea sau uscarea zonei de la capătul fructelor de roșii, numită putregaiul apical, poate fi generată de dereglări fiziologice sau de bacterioze.

Putregaiul apical poate apărea în diferite stadii de dezvoltare, petele crescând în dimensiuni și având culori de la cafeniu deschis până la aproape de negru.

În cazul apariției brunificației la vârful fructelor de tomate din cauza unei dereglări fiziologice, acestea de obicei apar pe fructele tinere: pe fructele verzi de tomate apare o pată adâncită, care la creștere este uscată și închisă la culoare.

În cazul apariției petei din cauza unei bacterioze sau altor boli, pata nu este uscată, ci, mai degrabă, umedă. Mai întâi, pata e de culoare verde deschis, apoi se închide la culoare, devenind maro. De obicei, în acest caz sunt afectate fructele deja formate, aflate aproape de sol. 

În cazul în care uscarea vârfului roșiilor și putrezirea acestuia nu este generată de patogeni, simptomele sunt diferite iar putregaiul apărut este situat exact în centru, adică la capătul opus locului pețiolului. Culoarea petei devine maro-gri, maro, iar apoi aproape neagră.

De cele mai multe ori, se formează necrozele respective în vârful tomatei din cauza insuficienței de calciu în sol. Cu toate acestea, motivele putregaiului apical la tomate mai pot fi: o schimbare bruscă și frecventă a perioadelor cu umiditate sporită și insuficiență de umiditate, salinitatea solului; sol prea acid sau alcalin; prea mult azot, potasiu și magneziu în țesuturile plantelor; lipsa de fosfor și mangan; iluminare prea intensă; sol prea umed sau deteriorarea mecanică a rădăcinilor.