Sălile de sport şi stadioanele mari din România au urmat modelul celor din afara ţării şi comunică permanent programul şi evenimentele sportive sau culturale pe care le găzduiesc. Nu se întâmplă acest lucru şi la Târgu Jiu unde, deşi, teoretic, sala şi stadionul aparţin comunităţii locale, nimeni nu ştie exact ce se întâmplă acolo.

Sala Sporturilor sau terenurile din Complexul Sportiv Municipal au fost în centrul mai multor scandaluri în ultimul an. Lipsa de comunicare din partea autorităţii locale cu privire la aceste obiective şi a antrenamentelor şi activităţilor sportive care au loc, dar şi comunicarea ineficientă sau inexistentă cu structurile sportive care folosesc sau doresc să folosească sala şi terenurile, au dus la apariţia mai multor probleme.

Scandalul interzicerii echipei de handbal a UCB în Sala Sporturilor sau cel al vestiarelor inexistente pentru echipele de copii şi juniori care evoluează pe terenul sintetic, toate au scos la iveală faptul că există o lipsă de comunicare din partea responsabililor din Primăria Târgu Jiu care se ocupă de Stadionul Municipal şi Sala Sporturilor, sau mai bine zis că nu există un specialist care să înţeleagă aceste probleme şi să comunice în termenii pe care oamenii de sport îi cunosc.

Primăria a pornit cu stângul încă de la inaugurarea acestor obiective sportive, pentru că era obligatoriu să includă în organigramă un specialist în comunicare, aşa cum au toate marile stadioane. În loc să angajeze un bun comunicator, cu experienţă în domeniu, care să comunice cu cluburile, sportivii sau cu publicul interesat, responsabilii de la primărie au găsit de cuviinţă să angajeze patru referenţi la inaugurarea stadionului, despre care nu se ştia exact ce atribuţii au.

Doi dintre aceştia au fost transferaţi între timp la un alte departamente din cadrul primăriei tocmai din acest motiv, al lipsei obiectului muncii.

Cert este faptul că primăria comunică foarte puţin sau deloc în privinţa Stadionului Municipal şi a Sălii Sporturilor şi nu comunică deloc programul acestora nici pentru antrenamente şi nici pentru meciuri oficiale.

Aşa s-a ajuns în vară ca echipele de fotbal locale să afle din presă că nu mai pot juca meciuri oficiale pe teren pentru că se efectuau unele lucrări la terenul de joc, ori să vină două echipe în acelaşi timp la antrenament.

La fel se întâmplă şi pe terenul sintetic, nimeni nu ştie ce echipe au antrenamente şi la ce oră, pentru că nu există un administrator al terenurilor care să stabilească un program exact cu cluburile.

În plus, când juniorii nu au antrenamente terenul este deteriorat de adolescenţi care se refugiază pe băncile de rezerve, deja total distruse de aceştia, se dau cu rolele sau trotinetele pe iarba sintetică, fumează sau îşi testează seturile noi de petarde, fără a fi deranjaţi de nimeni. În ritmul în care se distruge acest teren şi anexele sale, în curând nici grupele de copii şi juniori nu vor mai avea unde să se antreneze sau să joace meciuri oficiale.

Galerie foto