Alegerile bat la ușa politicienilor, care, deși nu au vrut, au aprobat majorarea alocațiilor copiilor. În timp ce toate televiziunile de știri erau preocupate de Kovesi, un tânăr liberal a propus majorarea alocațiilor pentru copii de la 85 de lei la 150 de lei. Nu e mult, dar orice ban în plus contează în ziua de ani.

Votul a fost foarte strâns, 123 pentru și 119 contra, pe fondul multor absenți. Una peste alta, vestea că încă două miliarde de lei noi se duc către copii a căzut inițial ca un trăznet în capul lui Liviu Dragnea, Florin Iordache,Varujan Vosganian și alți lideri din coaliția PSD-ALDE. Au încercat să anuleze votul, că nu știu ce nu ar fi mers. Până la urmă, dându-și seama că partidele lor ar putea fi decimate ca imagine dacă anulează după doar câteva ore creșterea alocațiilor, parlamentarii puterii au făcut altceva. Însuși Liviu Dragnea a făcut un amendament, identic cu cel al PNL, care a fost supus la vot și susținut de toată lumea. Doar sursa de finanțare a celor două miliarde de lei a fost diferită.

PSD a făcut un joc simplu. Dacă tot au crescut alocațiilor, pesediștii vor să se laude că a fost amendamentul lor, chiar dacă în fapt creșterea mai fusese votată o dată, la inițiativa liberalilor. În următoarele luni, toate partidele se vor lăuda: noi am crescut alocațiile, ba noi, ba noi.

Important este un singur lucru, că alocațiile au crescut. Nu trebuie să le mulțumiți parlamentarilor. Dimpotrivă. Creșterea este una mică, într-o țară în care veniturile parlamentarilor s-au triplat în actualul mandat, la fel și salariile primarilor. Pentru ei au avut bani, pentru copii doar firimituri.

Politicienii rămân niște nesimțiți câtă vreme alocă o sută de milioane de euro pe an partidelor parlametare. Ce fac cu acești bani? Își cumpără mașini de lux, se plimbă prin toată lumea și așa mai departe. Opoziția zice cu o jumătate de gură că ar mai trebui reduse sumele, dar niciun partid nu a spus: eu renunț la acești bani. Cu alte cuvinte: multă ipocrizie. Să ne înțelegem, suta asta de milioane de euro este pe lângă banii de campanie pe care partidele îi primesc de la Autoritatea Electorală Permanentă.

Să ne bucurăm deci că 2019 și 2020 sunt ani electorali și mai cade câte ceva de la masa bogaților, dar să nu le mulțumim, că nu avem pentru ce.