Mii de elevi de la şcolile din judeţul Gorj au părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Lipsa unui mediu economic prielnic în care să îşi crească familia i-a determinat pe mulţi dintre părinţi să îşi caute de lucru la zeci de mii de kilometri distanţă. Potrivit reprezentanţilor Inspectoratului Şcolar Judeţean (IŞJ) Gorj plecarea părinţilor are un efect negativ asupra copiilor, care trec prin tulburări emoţionale. În această situaţie sunt şi Anamaria şi Robert.

Peste 2500 de elevi din şcolile generale şi liceele de la nivelul judeţului Gorj au părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Majoritatea provin de la unităţi din Albeni, Motru, Târgu Cărbuneşti şi Târgu Jiu. Conducerea IŞJ Gorj spune că ţările în care cei mai mulţi dintre părinţi muncesc sunt Spania, Italia, Marea Britanie, Portugalia sau Irlanda. Elevii nu suferă din punct de vedere financiar, însă banii nu pot înlocui lipsa părinţilor. Numărul elevilor aflaţi în aceeaşi situaţie este în creştere de la un an la altul. de cele mai multe ori aceşti sunt lăsaţi în grija rudelor sau a vecinilor.

„Au plecat pentru a-mi oferi un viitor mai bun“

Anamaria este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Tehnic „Gheorghe Magheru” din Târgu Jiu şi are ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. De patru ani de zile a rămas în grija bunicilor. Nu îi condamnă pe părinţii săi pentru că au plecat, ci îi înţelege. „Îmi este foarte greu fără ei, dar nu îi condamn. Mama mea este asistentă medicală în Spania, iar tatăl meu este agent de pază. Sunt destul de mare ca să îmi dau seama că au plecat pentru a-mi oferi un viitor mai bun. Vorbesc cu ei destul de des, iar în această vară am fost la ei în vacanţă”, spune Anamaria. Eleva doreşte să înveţe cât mai bine la şcoală pentru a merge la facultate la Timişoara. „Vreau să merg la facultate la Timişoara şi mă gândesc să urmez un masterat în Spania”, mai adaugă eleva. În aceeaşi situaţi este şi Robert, elev al aceluiaşi liceu. „Mama mea este plecată în Italia de cinci ani de zile, unde îngrijeşte un bătrân. Am rămas doar cu tata. Câteodată mai vine o mătuşă pe la noi să ne facă de mâncare pentru că tatăl meu munceşte de dimineaţa până seara”, afirmă Robert Opriţă.