Ţelina, „inamicul nervilor zdruncinaţi“ şi al stresului
Datorită conţinutului bogat în vitamine, minerale şi acizi organici, ţelina este un ideal tonic-stimulator al sistemului nervos, al memoriei şi revitalizant general în perioadele de stres. Părintele medicinei, Hippocrate, recomanda, în urmă cu 2.500 de ani, să fie folosită ţelina „în tratamentul nervilor zdruncinaţi“.
Frunzele şi rădăcinile ţelinei au virtuţi vindecătoare excepţionale, prin bogăţia de vitamine, enzime, hormoni vegetali şi substanţe aromatice complexe, uşor asimilabile, care exercită efecte echilibrante asupra organismului uman, detoxifiante, reglatoare hormonal şi de reîntinerire generală. Frunzele se pot prelucra sub formă de suc sau macerat, având însuşiri diuretice, stimulatoare, afrodisiace, depurative, digestive şi antireumatismale.
Având proprietăţi sedative, tonice şi stimulente, ţelina prezintă efecte deosebite în astenia psihică, fizică şi sexuală, în surmenaj, migrene, vertij, stări nevrotice, insomnie şi dureri de cap.
Având proprietăţi antiastmatice, emoliente, expectorante şi febrifuge, produsele din ţelină intervin în drenarea pulmonară, în traheobronşite cronice, astm bronşic, combaterea inflamaţiilor secreţiei bronhice, răguşeală, tuse cronică şi transpiraţie excesivă (hidropizie).
Proprietatea hipoglicemiantă, datorată conţinutului în apioză şi manitol, asigură eficacitatea în diabetul zaharat prin scăderea conţinutului de zahăr din sânge.
Bogăţia în săruri minerale, mai ales în potasiu, magneziu şi fier, dă ţelinei însuşiri deosebite de remineralizare, revigorare şi imunostimulare pentru organismele anemice şi convalescente.