Am avut ocazia zilele astea să asist la o discuţie între doi consultanţi, trecuţi de 40 de ani, despre antreprenoriat şi locuri de muncă. Cei doi vorbeau despre generaţia celor care au acum 20 de ani, oameni care nu mai sunt dispuşi să îşi închine viaţa muncii. Sunt oameni deştepţi, jonglează bine cu tehnologia, dar pentru ei munca este doar un mijloc prin care să trăiască bine. Bine nu în sensul de a avea mulţi bani, ci în sensul de a-şi permite să călătorească, să se distreze. Tinerii din ziua de azi, spuneau cei doi consultanţi, caută job-uri care să le asigure cât mai mult timp liber, nefiind dispuşi să îşi sacrifice viaţa de dragul banilor. Cei mai mulţi refuză posturile foarte bine plătite, dacă nu le rămâne timp şi pentru ei.

Asta nu este doar în România, ci în toată lumea. Pentru mulţi dintre tinerii acestei lumi, noţiunile de carte de muncă, de serviciu cu normă întreagă etc. sunt chestiuni învechite, care le restrâng drepturile. Mai ales cei creativi preferă să fie plătiţi pentru plusul de valoare pe care îl aduc la un moment dat şi să meargă mai departe, fără constrângerea celor opt ore de program zilnic.

Legislaţia românească nu este pregătită pentru pretenţiile noii generaţii. Munca la domiciliu nu este suficient de bine reglementată. La fel munca pe proiect. De exemplu, o firmă prinde un contract să realizeze o hală metalică. Are nevoie de patru sudori timp de 80 de ore. La noi este complicat, trebuie să îi faci carte de muncă, instructaj pentru protecţia muncii, să îi ceri fişă medicală şi tot felul de alte lucruri care ţin de drepturile muncitorului. Lumea s-a schimbat, în alte ţări sudorii îşi iau un atestat care certifică inclusiv faptul că sunt apţi de muncă şi că ştiu regulile de protecţie a muncii şi se mută dintr-o echipă în alta, de la o firmă la alta, în funcţie de lucrările la care vor să participe.

Piaţa muncii trece prin schimbări care nu sunt impuse de statele lumii, nu sunt impuse de firme, ci de angajaţii tineri. Cei doi consultanţi la care făceam referire mai sus au spus că sunt ţări în care noţiunea de angajat ar putea dispărea în 5-7 ani. Japonia ar putea fi prima dintre ele. Tehnologia schimbă lumea, tinerii vor o lume după alte reguli. Vor să îşi aleagă ce muncesc, unde muncesc, cât muncesc şi să treacă uşor de la un proiect la altul.

România nu se confruntă prea mult cu tinerii care vor altceva, deoarece mulţi dintre ei pleacă după ce îşi termină studiile sau chiar înainte. Nici economia nu este atât de ofertantă ca în alte ţări, astfel încât pentru mulţi români situaţia confortabilă rămâne cea a asigurării unui serviciu cu normă întreagă. Schimbarea nu ne va ocoli însă, chiar dacă vom pierde, ca de obicei, startul.