Viorel David: Eu nu accept în munca mea de la fabrică cuvântul părere
Viorel David, directorul Artego Târgu Jiu, a vorbit într-un interviu acordat Acces TV despre plusurile şi minusurile din judeţ. Crede că gorjenii sunt oameni harnici, dar nu participă la schimbarea oraşului, judeţul are nevoie un conducător cu educaţie, caracter şi inteligenţă, iar pentru promovarea operelor lui Brâncuşi avem nevoie de bani şi inteligenţă. Totodată, Viorel David remarcă faptul că în spaţiul public sunt oameni care au „păreri“, dar nu şi soluţii, cuvânt pe care l-a interzis în fabrica pe care o conduce de ani de zile.
Reporter: De cât timp rezistaţi cu Artego?
Viorel David: Eu sunt director din 1988, 25 mai. Am reuşit să facem ceva, eu şi echipa. Nu poţi discuta fără echipă. Trebuie echipă, lumea nu înţelege treaba asta.
Rep: Trebuie echipă oriunde, în orice mediu.
V.D.: Oriunde. Noi totdeauna pornim printr-o părere, pentru că oamenii spun în general păreri. De ce spun oamenii păreri? Pentru că nu pot să spună ce au făcut. „Părerea mea“ este o chestiune zero. Eu nu sunt de acord cu părerile, eu nu accept în munca mea de la fabrică cuvântul părere. Să spunem am o idee, o propunere. Ştiţi care e nenorocirea acestui popor? Au transformat părerea într-o soluţie. Ei ori spun „părerea mea“, ori promit fără să aibă în spate o sursă minimă de îndeplinire a promisiunilor.
Rep: Dacă acest judeţ este Artego. Cine trebuie să conducă?
V.D.: Conducătorii. Nouă ne trebuie conducători şefi. Ce înseamnă conducător? Ne lipsesc conducătorii în România. Este un om cu o anumită educaţie, caracter şi inteligenţă. Cum să conduci oameni dacă tu nu ai intrat de 3 ori la teatru, nu ai auzit de Tolstoi, de Dostoievski, Shakespeare. Cum conduci tu oameni dacă nu ai auzit de Blazac?
Rep: Cam peste tot aceşti conducători sunt oameni politici. Arătaţi-mi un domeniu nepolitizat.
V.D.: Şi ce, în politică nu se pot pune conducători? Conducătorul poate să conducă valori ca să aibă rezultate. Dar ca să aibă rezultate iar revenim la educaţie. Dacă un om vine la mine cu o problemă, are copilul bolnav, eu mă pun în locul lui şi el trece director în locul meu, în mintea mea. Şi eu spun cum aş dori eu să fiu ajutat. Şi rezolv, măcar încerc să rezolv problema. (...) Nu avem nicio atitudine faţă de oraşul asta, nu fac nimic pentru el, nu dau nimic. Nu participă ca individ cu nimic.
Rep: De ce nu găsim oameni de felul acesta?
V.D.: Egoism. Noi nu ne înţelegem unul cu altul. Nu avem educaţia colectivului.
Rep: Dar la Complexul Energetic Oltenia ce se întâmplă?
V.D.: Nu au reuşit să facă echipă. Nu au un conducător. Conducerea asta corporatistă e o prostie foarte mare. (...) Un director la CEO nu poate să ia o hotărâre că i se face dosar penal? Nu se poate aşa ceva. I-a dat bani unui alt director şi-l bagă la puşcărie, ce legătură are asta?
Rep: Lumea spune că în democraţie nu trebuie să existe reguli.
V.D.: Greşit. Dacă respecţi regulile nimeni nu are nimic cu tine. Ce să am eu cu tine, muncitorul meu, dacă tu îţi faci treaba. Conducătorul face reguli şi controlează. Vă dau un exemplu. Sună telefonul la mine, eu lucrez sau sunt cu cineva, nu sună de 100 de ori, sună de trei ori, dacă sună de 4 primeşte penalizare. Este o regulă. Regula are caracter general, se aplică şi pentru tine şi pentru mine.
Rep: Avem pe Brâncuşi.
V.D.: Nu ştim ce trebuie făcut. Citeam pe vremuri un interviu cu George Macovei şi spunea aşa: ca să punem în valoare operele lui Brâncuşi de la Târgu Jiu ar trebui să avem bani şi multă inteligenţă. Banii se fac, sunt pe la bănci, hai să căutăm inteligenţa. Brâncuşi nu este cunoscut la modul general. Noi ştim de Eminescu pentru că am făcut la şcoală. Şi oricine a auzit de Eminescu, oricine ştie două strofe din Luceafărul. Trebuie un manual al culturii româneşti, cei mai mari români. Trei-patru. Geniul Eminescu, geniul Grigorescu, geniul Eminescu şi geniul Brâncuşi.