Vestea că pe o stâncă de pe Cheile Sohodolului au fost zărite două pete care seamănă cu chipurile lui Iisus Hristos și cu cel al Maicii Domnului s-a răspândit repede, localnicii din Runcu fiind primii care sunt dornici să ajungă acolo să vadă ceea ce nimeni nu a observat până când o fetiță de 8 ani nu le-a arătat tuturor ceva pe lângă care, probabil, trecuseră de nenumărate ori. Acum oamenii vor să vadă cu ochii lor dacă petele de pe stâncă aduc fie și de departe a ceea ce s-ar vorbi că ar fi, unii ajungând deja la stânca la care au aprins lumânări.

Alesia este fetița de 8 ani din Runcu care duminică, în timpul unei plimbări cu mama sa, a observat pe munte ceva ce părea a fi chipul Mântuitorului și al Fecioarei Maria. I-a arătat mamei sale și așa vestea a ajuns în sat, oamenii vorbind acum despre faptul că numele pe care îl poartă cea mică nu e unul întâmplător, ea fiind cea „Aleasă” să le deschidă ochii. Primarul din Runcu, Adrian Câmpeanu, a mers ieri din nou la locul cu pricina și, împreună cu preotul Vasile Popescu, din localitate, a mai studiat o dată stânca, fiind convins că nimic nu e întâmplător. Reprezentantul bisericii a întărit și el vorbele Alesiei, spunând, fără tăgadă, că imaginile, dacă sunt privite cu credință, îl arată pe Iisus Cristos și Maica Domnului.

„Dacă privim mai cu atenție, de la distanță, că de aproape nu mai e aceeași imagine, pata cu negru parca e părul revărsat pe umeri, cum e în icoanele cu Hristos, iar fața a rămas albă și se văd și punctele acelea care parcă sunt ochii. Și celălalt loc ieșit în evidență parcă tot la o față de om te îndeamnă să te gândești, la Fecioara Maria, la mama Sa te-ai putea gândi. Dacă ai în minte icoana lui Hristos  o poți distinge și aici pe stâncă. Chiar noi purtăm chipul lui Hristos și vedeți cum a hărăzit Dumnezeu scurgerea aceea de apă încă să ia forma icoanei lui Hristos? Nu cred în semne, dar trebuie să ne rugăm pentru că minuni sunt pretutindeni și e o dovadă că Dumnezeu nu ne-a părăsit și nu ne părăsește niciodată, doar noi facem lucrul acesta”, spune preotul, după ce examinează atent portretele respective și încearcă să îi deschidă privirea oricărui necredincios.

Curiozitatea localnicilor

Chiar dacă de la sediul Primăriei Runcu până la locul cu pricina se ajunge pe jos în câteva minute, iar cu mașina într-un timp destul de scurt, localnicii nu au dat buzna spre stânca de pe Valea Sohodolului, vestea ajungând ieri la ei, mai mulți spunând că vor merge cât de curând acolo pentru a vedea la fața locului despre ce este vorba. Deocamdată au văzut doar câteva fotografii făcute de alți localnici, unele fiind postate inclusiv pe internet, toți fiind dornici să vadă stânca și să se convingă de adevărul din poze.

„E ceva magnific să fie la noi în zonă așa ceva. E frumos. Eu cu soțul și copiii mergem des la plimbări cu bicicletele, acum o să luăm bicicletele și o să facem o tură până acolo pentru că trebuie să vedem ce e. Am mai văzut câteva poze puse pe net de cineva de aici de la noi, dar vrem să vedem și în realitate. Oricum, la o primă vedere seamănă cu Mântuitorul și asta contează cel mai mult”, spune o localnică. O alta a văzut fotografii făcute de primarul Adrian Câmpeanu, curiozitatea de a ajunge în locația respectivă fiind mare. „L-am auzit pe domnul primar vorbind despre asta și chiar am văzut niște fotografii făcute de dânsul. Mi-aș dori să merg și eu să văd și voi merge zilele astea, când voi avea timp. E oricum o putere dumnezeiască acolo, să apară așa ceva pe stâncă”, spune o altă localnică.

Locul cu pricina e relativ ușor de reperat pentru cei care trec prin zonă pentru că este situat nu departe de intrarea în Cheile Sohodolului, pe partea dreaptă a șoselei, peste râul ce despică stâncile. Peste câteva sute de metri de la locația respectivă este „mănăstirea”, adăpostul improvizat cu ceva vreme în urmă de câțiva turiști bucureșteni după ce o furtună i-a prins nepregătiți pe munte. Aceștia s-au refugiat într-o grotă din versant și, drept mulțumire că au scăpat cu bine după furtuna cu pricina, au amenajat aici un mic refugiu, la care oamenii au adus și o icoană și au început să se roage și să aprindă lumânări, locul fiind marcat, la marginea șoselei, cu o machetă a unei mănăstiri, de unde și denumirea locației respective.