Zeci de copii din localitatea gorjeană Arcani duc mai departe tradiţia şi stau cu orele în faţa războaielor de ţesut. Cea care îi îndrumă este Lilianu Arapu sau tanti Leana, aşa cum o cunosc cei mici. Femeia spune că tradiţia este pe cale de dispariţie, însă a făcut tot posibilul pentru a o mai ţine în viaţă.

”Am păstrat-o de mică şi o voi păstra cât voi trăi. Am 25 de copii. Esrte cel mai frumos sentiment când văd că cineva vrea să îmi ia locul. Îl voi lăsa cu drag. Tradiția este pe cale de dispariție, însă sper ca cei care învață acum să o ducă mai departe”, a spus Liliana Arapu.

Copiii sunt cei mai încanţaţi şi spun că nu le este greu să practice această meserie. ”Mi se pare un lucru foarte frumos. Nu este foarte greu. Acum sunt în primul an (...) Este şi greu, dar dacă te pricepi este uşor (...)Îmi place foarte mult. Nu este greu, este uşor”, au spus cei mici.

La atelier am găsit şi adulţi pasionaţi de această meserie. ”Eu sunt elevă în primul an. Mai am de învăţat, însă am reuşit să învăţ multe lucruri aici. Vin cu mare drag, deoarece iubesc mult portul popular. Sunt foarte puţini care încă mai păstrează aceste meșteșuguri. De asta sunt foarte mândră că la noi în sat mai este cineva care păstrează vie această tradiţie. Din păcate, în timp s-a pierdut”, a spus Mirabela.

Pentru tanti Leana, ţesutul este o mare relaxare, spune ea: ”Pentru mine este cea mai mare relaxare. Dacă nu mă simt bine, vin şi cos, țes sau fac ceva”.

Părinţii celor mici spun că este un lucru bun şi că aşa tradiţia nu se pierde. ”Să ştiţi că îmi place că se tine tradiţia. Eu sunt din Maramureş. La noi se tine tradiţia. Nu este iarnă să nu fie război în casă”, a spus un părinte.

Războiale au chiar 100 de ani şi se pătrează cu sfinţenie pentru a duce tradiţia mai departe. Chiar şi străinii sunt fascinaţi şi vin la Arcani pentru a cumpăra câte un covoraş făcut la război.