“Aceasta e pacea. Pacea în care

crește imperiul

ceresc printre noi”. (Lucian Blaga)

Când cineva își găsește liniștea, simți să stai și să rememorezi momente care au definit acea persoană în timpul vieții.

Pentru mine, Elena Roată a fost un om curajos. Un om care a vrut să facă lumea mai bună. Iar pentru asta a sacrificat timp în fiecare zi. Timp să discute cu elevii în afara orelor, timp să facă emisiuni de televiziune, timp să scrie la ziare și în reviste de specialitate, timp să meargă cu elevii la târgul de carte, să îi implice în proiecte culturale în afara orelor de curs. Timp să participe la fiecare eveniment cultural din județ, timp să discute cu mai-marii vremii pentru a-i convinge să se implice într-un proiect sau altul.

Elena Roată era deschisă la provocări. A fost un profesor excepțional, cu multe reușite și putea să se limiteze doar la asta. În încercarea ei de a desprăfui această lume, acest oraș, a acceptat provocarea de a face emisiuni de televiziune, apoi de a scrie editoriale pe care voia să le cuprindă într-o carte. La un moment dat, a încercat și lumea politică, dar nu i s-a potrivit, a încercat să se implice și în zona administrativă a școlii și a lumii culturale. Mereu făcea câte ceva, tot timpul pentru comunitate.

Avea și multă revoltă în suflet, urma să îmi explice cât de nocive sunt multe din prevederile pachetului de legi din educație și voia să scrie o serie de articole pe această temă. Nu a mai fost timp. Niciodată nu este timp pentru toate.

Și totuși, în ultima vreme părea că i se așezaseră multe. Își tipărise teza de doctorat, ceea ce își dorise de mult timp. Scria pentru reviste de cultură de prestigiu, unde este foarte greu să pătrunzi. Era implicată în Centrul de excelență, un proiect pentru care a luptat mulți ani și care a prins în sfârșit contur și la Târgu Jiu. Era solicitată de administrația județului pentru a contribui la o regândire a vieții culturale a județului. Comunica intens pe pagina de socializare, pentru că i-a plăcut să țină pasul cu timpurile, cu schimbările.

Avea atât de multe planuri, încât parcă trăia o a doua tinerețe. Și totuși, a plecat dintre noi. S-a întâmplat pe 30 august 2022, la miezul zilei, pe o stradă din centrul municipiului Târgu Jiu, acolo unde, cu nouă ani în urmă, a pus în practică un frumos proiect cultural. A recreat atunci Târgu Jiul de altădată, alături de elevii Colegiului Național “Tudor Vladimirescu”, o școală pe care a iubit-o atât de mult. Puțini știu câte săptămâni de muncă și cât stres sunt în spatele unui spectacol de câteva ore. Dar, întotdeauna i se părea că a meritat, pentru că știa că acei elevi au avut o experiență de care își vor aminti o viață.

În câteva zile, noul an școlar va începe fără Elena Roată la catedră. Rămâne însă amintirea unui dascăl dedicat, pe care copiii l-au iubit. Și a unui om împlinit, care mereu și-a dorit să poată face mai mult.