Mă numesc Octavian Lupulescu și vă salut cu tot respectul! Dacă ar fi existat, în presa din Gorj, un interviu după care să zic: Da, Doamne, îți mulțumesc, am putut să mă fac cunoscut așa cum sunt, iată, oameni buni cum ar fi trebuit să arate interviul.
Reporter: Domnule Lupulescu, ce anume din ceea ce ați făcut și ceea ce sunteți merită un vot din partea noastră, a celor din Târgu Jiu?
Eu: Ca să votezi un om trebuie să crezi în trei lucruri: în el, în faptele lui și în proiectul pe care ți-l propune. Sunt militar de carieră, am servit țara, în uniforma Armatei Române, ca ofițer înainte de 1989. Am servit țara, după 1989, apărându-i președintele, premierul, miniștrii și personalitățile de prim-rang care ne-au vizitat oficial în acea perioadă. Ani de zile, am fost în slujba legii și a instituțiilor care o aplică, aici, acasă la noi, în Gorj. Am condus Serviciul de Acțiuni Speciale al Poliției Județene, făcând ca legea să fie respectată și aplicată. Am servit țara atunci când, ca subsecretar de stat în Ministerul Justiției, ajutam confrații noștri să-și rezolve problemele legate de cetățenie. Proiectul pe care îl propun târgujienilor este o continuare firească a muncii mele de-o viață. Să aducem legea în primăria orașului, să punem această instituție în slujba omului de rând și să cheltuim banii publici în folosul celor care plătesc din greu taxe și impozite.
Reporter: Sunteți un om de temut, prea milităros, gen Robocop?
Eu: Nu, nu sunt! Sunt doar unul care nu tolerează hoții, care n-a furat în viața lui un leu și care locuiește la etajul 3, într-un bloc din Târgu Jiu, de pe balconul căruia se vede cât de trist, cât de gri și cât de sărac este orașul.
Reporter: Ce culoare ați vrea să vedeți de pe balcon, dacă gri-ul nu vă place?
Eu: Gri-ul nu e culoare. Gri-ul este amărăciune! Este lipsă de interes. Eu vreau galbenul unui zâmbet de copil ai cărui bunici duc un trai decent și sunt sănătoși. Eu vreau verdele unui tânăr care termină liceul sau facultatea și nu fuge cu diploma, peste drum, la biroul de șomaj. Eu vreau culori calde care să însemne locuri de muncă, întoarceri acasă de prin străini sau minoritari romi cărora nimeni nu le mai dictează ce să facă cu ei, cu viața lor și cu casele lor. Vreau să văd albastru nu doar când mă uit la cer, ci și albastrul bucuriei de a trăi în Târgu Jiu, ACASĂ.
Octavian LUPULESCU