O organizaţie de mediu şi-a propus să adune un milion de voluntari care să participe pe 15 septembrie la acţiuni de ecologizare în toată ţara. Pe site-ul celor de la Let’s do it, România! se înscriseseră peste 110.000 de oameni până cu trei zile înainte de eveniment. Nu este puţin deloc, chiar dacă mai este mult până la un milion.

Citeam zilele astea postarea unui tânăr de pe pagina de socializare, care îşi făcea bagajele să plece din ţară. Picătura care a umplut paharul au fost nişte cotoare de mere şi pere, puse de o doamnă „respectabilă”, de vreo 50 de ani, între scaunele de la tren. Tânărul povesteşte că la început a privit-o insistent pe femeie, indicându-i din priviri resturile de fructe. Culmea, tot madam s-a enervat şi l-a întrebat de ce se bagă, pentru că o să arunce cotoarele la coborâre. Tânărul i-a explicat că până atunci locul dintre scaune se umple de zeamă, dar nu a avut cu cine. În compartiment mai erau două persoane care se amuzau pe seama scandalului dintre cei doi. Exasperat, tânărul a chemat controlorul de bilete, căruia i-a explicat situaţia. I s-a spus: asta e, dacă nu are 7 ani de acasă, noi nu avem ce-i face. Atât, nu mai pot, plec din România! Asta a spus tânărul exasperat de faptul că o problemă atât de mică nu poate fi rezolvată.

Nu ştiu de ce oamenii aruncă gunoaie la întâmplare. Mi-e imposibil să înţeleg. Ce ştiu sigur este că un gunoi aruncat şi neridicat atrage după el alte şi alte gunoaie. În anii 80 erau doi psihologi celebri în Statele Unite ale Americii, care au lansat teoria ferestrelor sparte. Conceptul e simplu. Dacă o casă în care nu locuieşte nimeni are o fereastră spartă, în cel mai scurt timp va fi vandalizată şi transformată în cămin de către răufăcători sau vagabonzi. Dacă fereastra este înlocuită la timp, casa va rămâne intactă şi oamenii care locuiesc în apropiere nu vor avea de ce să se teamă.

Aşa şi cu gunoaiele. Unii aruncă gunoaie într-un loc curat, apoi alţii aruncă pe motiv că au făcut-o şi alţii înaintea lor. Sunt foarte multe gunoaie în jur şi este important să ne strângem cât mai mulţi pentru a le aduna. O sută şi ceva de mii de voluntari pot aduna în câteva ore un milion de saci de gunoaie. Ceea ce nu este deloc puţin. Sigur, peste un timp vor apărea alte şi alte gunoaie. O să ne civilizăm cu toţii în timp, dar până atunci oamenii cu bun simţ trebuie să se mobilizeze pentru a strânge gunoiul aruncat de nesimţiţi.