Apropierea iernii îl sperie pe un bătrân din Mătăsari care trebuie să îşi aducă lemne cu spinarea pentru a nu îngheţa de frig. Bărbatul, în vârstă de 71 de ani, trăieşte într-unul din apartamentele din Mătăsari unde nu are căldură, iar apă rece primeşte cu porţia de la vecinii mai înstăriţi. El s-a resemnat şi ştie că autorităţile nu îi vor da o mână de ajutor pentru  că de fiecare dată când are o problemă, primarul îi aminteşte că nu l-a pus el să vină din Hunedoara la Mătăsari.

Constantin Bobici se gândeşte cu groază că se răceşte afară şi trebuie să facă rost de lemne pentru a se încălzi. Bărbatul trăieşte dintr-o pensie de cinci milioane de lei vechi, iar banii nu îi ajung să cumpere lemne şi cărbuni pentru a face focul aşa că este nevoit să care lemnele cu spinarea din pădure. „Pensia e mică şi trebuie să le mai dau şi la copii şi la nepoţi. Vine iarna şi e rău. Nu sunt bani de lemne, de cărbuni. Aşa că mă duc în pădure şi car lemnele cu spatele până în faţa blocului. Aici le tai, le pun în magazie şi car câte un braţ de lemne să fac focul. Cărbuni mai iau de peste calea ferată tot cu spinarea”, povesteşte bătrânul Bobici.    

Apă pe cartelă

Bătrânul obţine cu greu şi apă de băut. Acest lucru se întâmplă atunci când vecinii îi mai dau şi lui drumul la apă. Bărbatul povesteşte că la el apa ajunge prin intermediul unui furtun, conducta fiind tăiată. „Conducta a tăiat-o vecinul de jos şi ne dă şi nouă după ce se satură el. La noi apa urcă pe un furtun. Dacă i se umple bazinele lui ne dă şi nouă, ca pe cartelă. E bine şi aşa, mai rău era dacă nu ne dădea niciun strop de apă”, spune bătrânul.  

Tristă bătrâneţe

În primăvara acestui an, apartamentul bătrânului a fost inundat şi s-a ales praful de toată agoniseala lui de o viaţă. Cu greu a făcut rost de bani pentru o izolaţie. A salvat cât de cât locuinţa dar a rămas făra curent pentru că nu a avut bani să plătească facturile. „A fost greu fără curent. Trebuia să car lemne, să fac focul. Şi pe scară era întuneric şi în casă. A fost o perioadă foarte grea pentru noi, dar am reuşit să trecem. Acum o să rămânem fără telefon fix pentru că nu putem să ne ţinem cu plătitul. O să ajungem ca acum o sută de ani...”.  Constantin Bobici a lucrat în minerit şi nu s-a aşteptat nicio clipă să îşi petreacă bătrâneţea într-o sărăcie lucie. După ce anul trecut a murit soţia, acum el speră ca măcar nepoţii lui să aibă parte de un viitor mai bun.