Situație extrem de neplăcută în gara din Târgu Jiu, unde aproape în fiecare duminică mai mulţi studenți cu dizabilități sunt urcați într-un vagon special pentru ei pe brațe. Angajații CFR apelează la această metodă în lipsa unul vagon care să fie dotat cu o rampă specială, vagon pe care, de fiecare dată, studenții îl solicită în scris, ei fiind obligați să formuleze o cerere, care le este însă aprobată degeaba, pentru că problema tot nerezolvată rămâne.

Tinerii gorjeni, șapte la număr, sunt urcați în tren ca niște valize sau saci de cartofi, fiind împinși de jos în sus de angajații CFR care fac tot ce depinde de ei pentru a-i urca pe călători la timp. Pasagerii au probleme de locomoție, unii chiar de abia merg în cârje, iar pentru asta ar trebui să existe o rampă specială care să le permită urcarea în vagon. Tinerii sunt studenți la Târgoviște și sunt nevoiți să facă naveta, de fiecare dată sperând în promisiunile celor de la CFR. Un reprezentant al gării i-a asigurat inclusiv ieri dimineață că vor avea la dispoziție un vagon cu rampă specială, cei de la CFR fiind obligați de legislație să le asigure tot confortul necesar în tren.

Surpriza de la linia 1

Probabil că nici măcar angajații CFR nu credeau în promisiunile făcute sau în declarațiile făcute jurnaliștilor pentru că în momentul în care trenul a ajuns în gară era evident pentru toată lumea că nu există rampa specială pentru accesul persoanelor cu dizabilități. Ca și în alte dăți, tinerii au fost urcați în vagon ca valizele, cărați pe brațe, cei de la gară ridicând neputincioși din umeri atunci când erau întrebați „unde este rampa”.

„Nici măcar un om normal nu poate să urce pe aici pentru că e o diferență de un metru și jumătate de la sol până sus la vagon. Le mulțumim celor de la CFR pentru că și de data aceasta s-au îngrijit de noi”, a spus, ironic, unul dintre studenții urcați pe brațe. Chinul acestora, dar și al părinților, se repetă ori de câte ori tinerii aceștia vin sau pleacă de la Târgu Jiu. „De ce trebuie să ne rugăm tot timpul de cei de la CFR sau de alți călători să ne dea o mână de ajutor? Nu avem și noi demnitatea noastră? Cred că pe nicăieri, în nicio țară civilizată, nu se mai întâmplă așa ceva”, a spus Maria Isabela Dobrotă, una dintre studentele ”dependente” de căratul pe brațe.

Destinația finală

La plecarea și sosirea din gară tinerii cu dizabilități sunt așteptați de părinții lor, care oricum își fac griji pentru ei atâta timp cât îi știu departe. Petre Dragotă are doi băieți, iar unul dintre ei este în imposibilitatea de a urca singur în tren. Tânărul este și un pic mai rotofei, iar pentru cei de la CFR e nevoie de un pic de forță suplimentară pentru a-l putea urca pe pasager în siguranță în vagon. „ Stăm cu grijă ori de câte ori pleacă. Îl sunăm din jumătate în jumătate de oră pentru că nu știm ce se poate întâmpla. E greu pentru el și la urcat și la coborât, pentru că nu poate să ridice piciorul. Din cauza asta ne-am și mutat la casă. Am renunțat la bloc tocmai pentru că el nu poate să urce scările, iar acum pe tren, problemele sunt în continuare, deși cred că ar fi simplu de rezolvat”, a spus părintele unuia dintre studenții aflați în tren.

Ca să ajungă la Târgoviște, studenții fac cerere la cei de la CFR pentru a li se pune la dispoziție rampa specială, dar în ciuda aprobărilor primite, rampa lipsește de fiecare dată. Nimeni nu a văzut-o până acum în gara din Târgu Jiu, tinerii spunând că de la București spre Târgoviște se mai întâmplă ca aceasta să existe. Situațiile de acest fel sunt însă rare, iar urcatul și coborâtul în tren rămâne o corvoadă, probleme la acest capitol având și ceilalți pasageri, pentru care peroanele sunt mult prea jos. În țările civilizate peroanele sunt aduse la nivelul vagoanelor, iar accesul călătorilor este la fel de simplu ca trecutul unui prag, România mai având nevoie de mult timp pentru a face un astfel de pas în evoluția sa.