Un profesor gorjean i-a dedicat un poem lui Corneliu Vadim Tudor, despre care spune că a plecat prea devreme din această lume. Ion Făgaş are în comun cu fostul lider PRM pasiunea pentru cunoaştere, fiind o adevărată enciclopedie. A studiat nu mai puţin de 17 limbi străine în paralel şi a citit în întreaga sa existenţă peste o mie de volume ale unor scriitori celebri.

Ion Făgaş este profesor de limba franceză la Liceul Energetic din Târgu Jiu şi la o şcoală din Leleşti. Pasionat fiind de personalitatea liderului Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor, profesorul Ion Făgaş i-a scris tribunului un poem după moarte. ”Ne părăseşti  tribunule, te duci/ În lumea veşnică, făr’ de năluci”, sunt primele versuri pe care profesorul Ion Făgaş i le-a închinat lui Vadim Tudor.

Ca şi tribunul, dascălul gorjean are o cultură demnă de invidiat. În facultate, la Timişoara, şi-a uimit profesorii şi colegii reuşind să studieze nu mai puţin de 17 limbi străine în paralel. ”Poate sărăcia asta materială, dar şi frumuseţea locului natal m-au făcut să achiziționez atâta cultură. Mergeam cu vacile de mic copil pe câmp și îmi aduc aminte că citeam volume de autori francezi. Tata avea bibliotecă, dar nu atât de bogată, așa că aveam colegi cu posibilități mai mari și îmi împrumutau cărți. Așa am reușit să citesc mii de cărți. Am o memorie foarte bună, rostesc ”Tatăl nostru” în șapte limbi”, a spus Ionel Făgaș, profesor de limba franceză.

Chineza, japoneza, latina, italiana, spaniola, portugheza, rusa, franceza, germana, engleza, ebraica, sanscrita, slavona veche, ceha şi sârba sunt doar câteva limbi pe care profesorul Ionel Făgaş le-a studiat, dar acum mai vorbeşte fluent doar şapte dintre ele. Cadrul didactic povestește că pe vremea comunismului îi era foarte greu să se afirme din punct de vedere intelectual, minte lui strălucită fiind deseori pusă la punct de cei care îl suspectau de trădare. Deși putea să aibă parte de un destin strălucit, profesorul Ionel Făgaș a ales să-și ducă existența într-un sătuc din comuna Lelești și se declară nmulțumit de felul cum își duce zilele. ”Numai Dumnezeu și cu mine știm câtă cultură am, dar eu mă simt bine în satul meu, aici m-am născut și m-am întors la matcă după finalizarea studiilor. Visul meu a fost să devin ambasador, tata ar fi vrut să fiu dascăl ca și el, dar sunt profesor de țară. Visul meu s-a spulberat pentru că nu am avut parte de oameni care să-mi întindă o mână de ajutor în urmă cu 50 de ani. Francezii sunt cei care au spus că-mi dau un milion de lei pe casă, vilă la Monaco, mașină nouă și post de profesor de limba română în Franța și am refuzat”, povestește profesorul Ionel Făgaș. Deseori francezii cu care a intrat în contact au spus despre profesorul Ionel Făgaș că este profesorul de limba franceză mândru în sărăcia lui.

Odă lui C. V. Tudor

 

 Tu plânge-amarnic, Românie Mare,

C-al tău tribun viaţă nu mai are.

Pe-acest pământ rătăcitor

El nu va mai răcni, ca-n cor,

Cântând la sfântul Tricolor.

Prea repede te-ai dus din astă lume

Şi nimănui nu-i pare deloc bine.

Cu moartea ai stat la cafea,

Tu invitând-o ca să bea.

Şi în poemul ce pe pat l-ai scris,

Nici nu gândeai că te-o vâna şi-n vis.

Tu-i pregătisei şoricioaica să o bea

Ea, hâda, ţi-a luat iute inima.

Iar tu, Vadim, pleci dintre noi,

Ne laşi tot mai săraci

Şi mult mai goi.

Ne părăseşti, tribunule, te duci

În lumea veşnică, făr’ de năluci.

Acolo sus vei arăta

Că ţara asta are-o boală grea -

Un cancer fără leac şi vindecare,

O boală ce mistuie românul din picioare.

Şi-l duce-n prag de sărăcie

Făcându-i viaţa searbădă, pustie.

Vadim, tribunule, pe unde treci,

Să faci românului poteci

Şi să-i trimiţi de-acolo lui în vis

Ce viaţă duci tu-n paradis.

Tu, Tudore, cu virulenţa ta,

Ai vrut să schimbi câte ceva.

Dar n-ai putut, c-ai fost vânat,

Prea iute te-ai înverşunat.

Pe trădători în puşcării i-ai fi băgat

Averea lor tu le-ai fi confiscat,

Pe-aceşti mişei i-ai fi „mitraliat”

I-ai zgâlţâit, i-ai înjurat,

Ciocoii mi te-au izolat.

De tine s-au temut mai toţi

Erau prea mulţi, Vadim, era un cuib de hoţi.

Tu ai avut o armă tare pentru ţară,

O dragoste de patrie atât de rară.

Dar mai aveai ceva în plus,

Un dar trmis de Cel de sus,

O minte strălucită,

Cultură vastă, primenită,

Memorie de elefant,

Cum nu oricui îi este dat.

Porţi nume de cezar

Dar şi de sfânt

Pentru destinul ţării

Prea repede te-ai frânt.

Porţi numele eroului din Vladimir

Dar fără de pistoale la chimir.

În schimb, aveai imensa ta cultură,

Cu care pleci spre-o lume mult mai bună.

Acolo, nu vei întâlni ciocoi sau hoţi,

În raiul sfânt, vei fi iubit de toţi.

Le vei vorbi de multe bătălii

Ce-au dus românii-n munţi şi în câmpii.

Vei povesti cu patimă despre Ardeal,

Despre pământul sfânt, de ţarina din deal.

Vei face din acestea mici poeme

Ce nu mai au în ele nici furii, nici blesteme.

Dar, mai presus de toate, tu aveai

Un doctorat al sfinţilor din rai.

Şi vei vedea pe toţi ce tu i-ai pomenit

În viaţa petrecută pe pământ.

Şi sfinţii toţi din rai te-or asculta,

De tine şi de mintea ta s-or minuna.

Şi-n ceata drepţilor vei sta

Pe Păunescu-l vei căuta

Şi amândoi veţi fi poeţi în rai

Cu Adrian în linişte-o să stai.

Lui Dumnezeu veţi scrie-o poezie

Cum că românul demn se zbate în pustie.

Şi numai Domnul, cu a Lui putere,

Opri-v-a României decădere.

Aşa să faci Vadime, românul asta-ţi cere

Şi să-i trimiţi răspuns, un vis, o adiere.

Că tu, aici, dreptatea ce-o căutai

O vei găsi acolo sus, în rai.

La Dumnezeu să faci strigare!

Românul pierde-a sa răbdare,

Că-i măcinat de sărăcie,

De multă vreme, Dumnezeu o ştie.

Iar tu, Vadime, să rămâi

În cetele de Heruvimi,

Fă rugăciune pentru România Mare

Să se ridice pe picioare.

Să te-narmezi cu cetele de sfinţi,

Să-i îndârjiţi pe oamenii cuminţi.

Să ştie, de la mic la mare,

Că sărăcia, dar mai ales hoţia,

Cu ajutorul lor, găsi-vor vindecare.

 

Prof. I. Făgaş, Lic. Energetic