După alegerile parlamentare din 2016 s-a vorbit de un singur PNL, nu de vechii penelişti şi foştii pedelişti. Asta până zilele trecute, când Vasile Blaga a organizat în vechiul sediu al PDL o întâlnire cu foştii grei ai partidului. Preşedintele PNL, Ludovic Orban, a trecut să îi salute şi atât. Vechii penelişti se uită strâmb la Blaga.

Vasile Blaga a ieşit la declaraţii având greii pedelişti în spate, printre care Boc şi Flutur, şi dând mesaje de susţinere pentru preşedintele Iohannis. Scopul întâlnirii a rămas neclar pentru opinia publică. Ce sens mai are, la câţiva ani de la fuziune, să discutăm de vechii penelişti şi de vechii pedelişti?

Klaus Iohannis mai vrea un mandat, dar nu îl va obţine fără un partid puternic în spate. PNL este plin de pesedişti vopsiţi care îi vor capul lui Orban, căruia i se pot reproşa multe, dar nu blaturile cu PSD. Pesediştii vopsiţi din PNL sunt ăia care au votat Codul Administrativ ca să primească primarii pensii speciale, sunt cei care conduc cu grijă organizaţia de la Bucureşti, să nu o deranjeze cumva pe Firea etc. E plin de astfel de specimene în PNL, dar Orban nu a făcut nimic pentru a schimba această situaţie de fapt. Nu a profitat de funcţia primită şi de perioada de opoziţie pentru a schimba în bine partidul.

În aceste condiţii, PNL este prea firav pentru a fi un vehicul electoral pentru Iohannis. Pe acest fond, a apărut Blaga, cu greii în spate şi mesajul că ei îi pot aduce lui Iohannis un al doilea mandat. Într-un PNL firav şi măcinat de blaturi şi interese, Blaga a dorit să pară omul puternic.

Cred că electoratul îl identifică pe Blaga cu trecutul, dar câtă vreme de la prezentul Orban nu înţelegem nimic, iar viitorul nu se vede deloc, Iohannis nu prea are variante. USR şi Cioloş par să îşi facă propriul drum, iar faptul că Iohannis îşi pune semnătura pe legile abuzive ale PSD ne face să ne întrebăm dacă ne mai este util. Iohannis a schimbat-o pe Kovesi împotriva voinţei lui, pentru că altfel încălca o decizie a CCR. Iohannis a promulgat una din legile justiţiei cu care nu este de acord, pentru că nu mai are cale de atac. PSD i-a golit funcţia de conţinut şi totuşi Iohannis îşi mai doreşte un mandat. Probabil pentru el, că dacă şi-ar dori un mandat pentru noi, s-ar bate mai mult. Măcar ne-ar mobiliza la luptă, nu ar da mesajele astea resemnate, că semnează toate aberaţiile PSD că altfel încalcă legea supremă, Constituţia.

În 1945, tânărul Rege Mihai I a intrat în grevă regală şi a refuzat să semneze actele guvernului Petru Groza. Regele a refuzat să promulge decretele guvernului, chiar dacă asta i-a adus apoi opt decenii de exil. Şi era aproape un copil. Ce sacrifică Iohannis în lupta lui cu PSD? Nimic.

Iohannis şi PNL erau astăzi istorie dacă în Piaţa Victoriei nu era mişcarea #rezist. Oameni care şi-au sacrificat doi ani din viaţă pentru a protesta, oameni care au neglijat serviciul, afacerile, familia, vacanţele, oameni care au luat amenzi, uneori şi bătaie. Pentru ei, măcar pentru ei, Iohannis trebuie să facă un sacrificiu. Altfel, va candida degeaba.