Joi are loc o nouă şedinţă a comisiilor reunite din Consiliul Local Târgu Jiu, după ce marţi aceasta a fost întreruptă de nişte musafiri nepoftiţi. Într-o ţară normală, ce a făcut Ivan în şedinţă, să urle la un consilier, să îl facă semianalfabet, maidanez, nesimţit, coş de gunoi şi aşa mai departe, nu se face. Numai că România nu este o ţară normală şi chiar nu ai cum să combaţi cu bun simţ nesimţirea şi tupeul unor aleşi.

Ar fi de dorit ca la şedinţa viitoare să nu mai urle nimeni, dar asta depinde de buna credinţă cu care consilierii vor aborda subiectele de pe ordinea de zi. Cea mai proastă variantă la care ar putea recurge consilierii locali ar fi să decidă să ţină şedinţa cu uşile închise. Mai ales că se discută un subiect important, legat de cea mai mare parcare din Târgu Jiu şi ce se va întâmpla cu ea în următorii 49 de ani.

Stimaţii noştri consilieri locali trebuie să înţeleagă faptul că scandalul făcut de Ivan este răul cel mic care s-a întâmplat în acea sală. Răul cel mare l-au făcut ei, consilierii, încercând să împiedice o juristă să apere interesul primăriei. Da, jurista cam impertinentă, dar asta aproape că nu contează, câtă vreme şmecherii educaţi şi cu costum vor să dea o afacere de milioane de euro în mod netransparent.

Miercuri, la parlament, am văzut câţiva tineri cu pancarte în mâini, aşezaţi pe covor, urlând. Da, urlând. O să spună mulţi că nu este o imagine demnă de Parlamentul României. Nu, nu este. Dar, din nou, acesta este răul cel mic. Răul cel mare îl fac ei, parlamentarii. Ei, care au promovat tot felul de analfabeţi în funcţii publice. Ei, care şi-au făcut salarii uriaşe şi care au dat pensii nesimţite pentru tot activul de partid. Ei, care modifică legile să le fie lor bine, nu nouă. Cei câţiva tineri care urlă în parlament sunt vocea oamenilor care spun: opriţi-vă! Din păcate, aceşti nemernici care ne conduc nu se vor opri.

Aleşii noştri, care nu mai au simţul realităţii, mulţi dintre ei, vor închide uşile, vor ridica ziduri mai înalte, vor găsi o cale să nu îi mai audă pe cei care urlă. Acum, depinde ce se va întâmpla în continuare. Poate că fiecare îşi va vedea de treaba lui şi nu va mai urla nimeni. Poate că unii vor urla în continuare, sub ferestre, chiar dacă uşile sunt închise. Poate că lângă ei vor veni şi alţi oameni sau, dimpotrivă, vor rămâne singuri. În funcţie de reacţia mulţimii, lucrurile vor merge într-un sens sau în altul în România. Însănătoşirea de care România are nevoie nu va veni de la actuala clasă politică, decât dacă actualilor politicieni le va fi frică.