Sunt români care au avut un impact atât de mare pentru oamenii din timpul în care au trăit, încât, pentru întreaga istorie, au rămas sub numele de EROI.

Povestea Ecaterinei Teodoroiu e atât de cunoscută, dar azi poate că ar trebui să o citim din nou. De ce? Pentru că e despre haina de medic, despre a nu renunța, despre cinstirea celor care au dat tot la momentul când țara tremura.

Ecaterina Teodoroiu a activat ca asistentă medicală pe front, în Primul Război Mondial, o perioadă foarte dificilă, din toate punctele de vedere. A cerut să fie transferată la o unitate de combatanți, a fost luată prizonieră, a evadat și a fost rănită de două ori. A participat la bătălia de la Mărășești și a murit comandând un pluton de infanterie, la 23 de ani.

Asta e povestea pe scurt a eroinei. O poveste care este și trebuie să fie sursă de curaj și abnegație.

În continuare, povestea puțin mai detaliată.

Ecaterina Teodoroiu s-a născut pe 14 ianuarie 1894, în satul Vădeni, astăzi cartier în Târgu-Jiu și a decedat pe 22 august 1917.

Contribuţia sa iniţială la eforturile armatei române a constat în activitatea de infirmieră la spitalul din Târgu Jiu, făcând parte din cohorta de cercetaşi “Domnul Tudor”. La 15 august 1916, ziua în care România a intrat în război, toţi cercetaşii au fost chemaţi să intre în serviciile auxiliare ale armatei, în rândurile lor aflându-se şi Ecaterina. Pierderea în luptă a fratelui ei, Nicolae, a determinat-o pe Ecaterina să ia hotărârea de a lua calea frontului.

Bătălia de început la care a participat a prins-o în primele rânduri, iar încetul cu încetul a câştigat respectul camarazilor pentru dăruirea şi curajul ei. A parcurs traseul Târgu-Jiu, Dăneşti, Brătuia, Floreşti, Răşina, Peşteana, Tunşi, unde a fost luată drept prizonieră şi dusă la Cărbuneşti, dar a reuşit să scape împuşcând santinela de pază. Revenind pe câmpul de bătălie, a fost rănită uşor la picior, iar mai apoi un obuz i-a fracturat tibia şi coapsa stângă.

Pentru Ecaterina, misiunea nu se încheiase încă, iar începutul anului 1917 a prins-o cu rănile aproape vindecate, cu onoruri oferite de regele Ferdinand: Ordinul „Virtutea cercetăşească în aur de război”, Ordinul „Virtutea Militară de război clasa a Il-a” şi cu dorinţa de a reveni în luptă.

La 22 august 1917, a avut loc bătălia de la Varniţa şi Muncelu. Acţiunea ofensivă a armatei germano-austro-ungare a fost oprită de către armata română, iar în cursul acestei bătălii, Ecaterina Teodoroiu a căzut eroic, în fruntea plutonului pe care îl comanda ca sublocotenent, fiind lovită de două gloanţe în piept.

Ultimele sale cuvinte au fost: „Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!”
Sunt români care au avut un impact atât de mare pentru oamenii din timpul în care au trăit, încât, pentru întreaga istorie, au rămas sub numele de #eroi.

#Româniafiiputernică

Sursa: Ministerul Apărării Naționale, pagina de facebook