Câştigă mai mult decât colegii lor români şi asta doar pentru că legislaţia îi obligă pe angajatori la plata unor lefuri mai mari decât minimul pe economie pe care îl primesc mulţi dintre salariaţii care lucrează la ferma de păsări de la Târgu Jiu. Sunt însă doar 16 şi vin din Nepal, acolo unde trimit o parte din cei 500 de euro cu care rămân lunar în mână. Au poftă de lucru, învaţă tot ce au de făcut, încep să priceapă şi româneşte şi îşi fac munca aşa cum trebuie, fiind apreciaţi de angajatorii lor.

Cei 16 nepalezi care lucrează în prezent pentru ferma de păsări de la Târgu Jiu sunt apreciaţi de colegii lor români. Gorjenii, mai ales cei mai în vârstă, se înţeleg cu aceştia mai mult prin semne, pentru că engleza este o problemă, dar asta nu deranjează pe nimeni. Nici lefurile mai mari ale nepalezilor nu supără atâta timp cât fiecare este plătit pentru ceea ce face.

Ion Pănescu este unul dintre meseriaşii trecuţi de a doua tinereţe, care are numai cuvinte de laudă despre proaspeţii săi colegi veniţi de la mii de kilometri pentru a lucra aici. „Sunt băieţi de treabă, ne înţelegem foarte bine cu ei, chiar dacă eu nu ştiu engleza. Ne cheamă, ne arată unde este o defecţiune pe care noi trebuie să o reparăm şi rezolvăm totul prin înţelegere. Au început ei să vorbească româneşte şi asta ne ajută în a comunica şi mai bine de acum încolo”, spune Pănescu.

Bani pentru familii

În ţara lor de origine, nepalezii şi-au lăsat familiile la fel cum au procedat şi românii care au plecat să culeagă căpşuni la mii de kilometri pentru a putea câştiga un ban. Unii dintre aceştia au lucrat ani la rând în Arabia Saudită, dar când o firmă de recrutare le-a propus un job la o fermă de păsări în România, niciunul nu a ezitat. În primul rând, clima este mult mai prietenoasă, iar oamenii i-au primit aici cu braţele deschise, după cum a mărturisit unul dintre aceştia. „Familia mea este în Nepal, am o fetiţă de 12 ani şi băiatul de opt ani, merg amândoi la şcoală. Am mai lucrat în străinătate, în Arabia Saudită. În România îmi place ceea ce fac, nu e o muncă dificilă. Am mai lucrat şi în Nepal, iar în Arabia Saudită am muncit 10 ani ca şofer. Dacă voi avea o şansă, îmi voi aduce familia aici. Compania pentru care lucrez mi-a promis sprijin pentru a realiza acest lucru. Îmi place aici, ne înţelegem bine cu colegii”, spune Kumar Stresta.

Narayan este un alt nepalez care a rămas uimit să constate că la Târgu Jiu poate să traverseze strada pe zebră fără să îl calce maşina. Cel mai mult l-au încântat însă cei 500 de euro pe care îi strânge la final de lună şi cu care îşi poate finanţa familia rămasă acasă. „Sunt prima dată în România şi îmi place. Lucrez la ferma de păsări şi e o slujbă nouă. Învăţ cum să cresc puii, care sunt simptomele dacă se îmbolnăvesc, cum trebuie hrăniţi, cum trebuie să fie apa. În fiecare zi învăţ. Îmi place că oamenii sunt prietenoşi, şeful meu ne învaţă cum să lucrăm şi nu am găsit lucruri dificile de făcut. Mereu învăţăm însă. Am susţinerea familiei pentru a veni aici. Acolo lucram la un restaurant, la fel ca şi în Dubai, unde am muncit câţiva ani. Aici câştig cât să îi pot susţine financiar pe cei de acasă, soţia, copilul care merge acasă. În viitor aş vrea să îmi aduc familia aici, dacă vor apărea ocazii pentru asta. Îmi plac oamenii şi locurile. O primă experienţă plăcută a fost când am trecut pe zebră. Maşina a oprit şi noi am trecut, la noi nu ar fi fost aşa. Acolo noi nu ne-am fi găsit un serviciu care să fie plătit la fel ca aici. Aici avem un program de lucru normal şi câştigăm 5-600 de euro, suficient pentru a-mi susţine familia”, spune muncitorul nepalez.

Noi angajări

Lucrurile s-ar putea să nu se oprească aici pentru că angajatorii de la ferma de păsări intenţionează să suplinească lipsa forţei de muncă locale cu străini. Chiar dacă 1.000 de gorjeni au trecut până acum pragul fermei, nici jumătate dintre ei nu au făcut faţă cerinţelor pentru a rămâne angajaţi pe mai departe. O parte dintre cei rămaşi sunt remuneraţi cu salariul minim pe economie, iar cei care reuşesc să facă progrese primesc mai mult de atât.

Tiberiu Berbece, directorul societăţii Avicarvil, din grupul de firme Carmistin, spune că producţia de păsări va creşte în perioada următoare şi, ca urmare, va fi nevoie de noi angajări, inclusiv din străinătate, dacă va fi nevoie. „Avem cele 7 ferme de la Târgu Jiu în funcţiune, în toate crescând 1 milion de pui pe serie. Pe an sper să ajungem la capacitatea maximă de 10 milioane de capete. Forţa de muncă la Târgu Jiu a fost destul de greu de găsit, calitativ discutând, pentru că nu mai erau oameni specializaţi în acest domeniu al creşterii puilor pentru abatorizare şi carne. Am încercat peste 1000 de angajaţi, iar acum ne-am stabilizat la 420 de locuri de muncă. Avem şi 16 angajaţi din Nepal, pentru că încercăm să găsim forţă de muncă şi în străinătate. În toată Uniunea Europeană dezvoltarea se bazează pe forţă de muncă din afara spaţiului european. La noi încă este un început. Este greu şi pentru ei, dar şi pentru noi, ca angajatori. E vorba de adaptarea lor, de religie. De asta am şi început cu 16, ca să vedem dacă ne putem baza sau nu pe ei. Cheltuielile cu ei sunt un pic mai mari, dar aşa sunt legile în ţara noastră. Nu este însă un fenomen de masă, e doar o încercare pentru a vedea cum ne adaptăm şi noi, şi ei, şi apoi vom face o analiză pentru a vedea în ce stadiu ne aflăm”, afirmă şeful de la ferma de păsări.