Săptămâna aceasta în țările membre este sărbătorit #EU Regions Week 2021, eveniment prin care țările membre prezintă proiecte care au avut un impact real în societate. Vă prezentăm, în acest context, un interviu cu conf. dr. ing. Nastasia Belc, director general Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare IBA București, despre un proiect implementat cu scopul de a ajuta producătorii din industria alimentară să dezvolte produse mai sănătoase. Institutul a obținut o finanțare în valoare de 13.898.923 de la Uniunea Europeană, prin Fondul European de dezvoltare Regională, prin Programul Operațional pentru Competitivitate.

Reporter: Cu toții, producători și consumatori, ne dorim să avem doar produse alimentare sănătoase în rafturile magazinelor. Cum alegem în ce producători putem avea încredere?

Nastasia Belc: Nu este ușor. Deja ne-am obișnuit cu niște producători, iar cei care au o acoperire mai mare a pieței și-au dovedit încrederea în timp și nu vor să și-o piardă. Orice diminuare a calității sau orice accident ar duce la scăderea vânzărilor, ceea ce nu este de dorit. În general, brandurile cunoscute oferă mai multă încredere.

O să vă dau niște exemple. Cu foarte mult timp în urmă, am fost în Cehia, la un laborator, iar Ministerul Agriculturii împreună cu laboratorul respectiv încercau să determine niște fraude de pe piață. Am fost în echipa de analiză și am analizat diferite produse alimentare. Toate produsele de la brandurile mari și cunoscute au fost ok. Verificam cafeaua și sucurile și am găsit un brand no-name de cafea solubilă pe care am analizat-o și am găsit 1% sânge uscat de animal. Era o cafea solubilă gen ness. Nu era nici o problemă cu siguranța, că era totul în regulă, dar nu era cafea, era sânge uscat. Nu puteai să deosebești, că arăta exact ca și cafeaua solubilă.

În ceea ce privește sucurile, pe atunci se acceptau pe piață sucuri naturale cu diferite procente. S-a văzut că nu se poate ține în frâu fraudarea la sucuri, drept urmare nu mai există decât ori 100% natural ori dacă ai amestecuri nu se mai consideră că ai vreun procent natural. Ce am observat atunci când am făcut analizele este că brandurile mari și cunoscute, pe care le vedem pe rafturi peste tot, sunt totuși de încredere. Au niște sisteme de calitate puse la punct, pe care le urmăresc foarte bine, s-au dezvoltat foarte bine, au oameni mulți pe care îi plătesc și atunci trebuie să-și mențină, ba chiar să-și crească piața. Un producător mic și nou poate intra pe piață, dar trebuie să-și dovedească în timp calitatea. Acum, față de perioada când am făcut acea analiză, și retailerii analizează foarte bine alimentele. Drept urmare, cam ce se găsește pe rafturile retailerilor mari, de obicei este ce trebuie.

Reporter: Pentru firmele mici, testarea calității produselor poate fi o provocare. Cât este de costisitoare o astfel de testare?

Nastasia Belc: Da, este o provocare. În primul rând, legislația este neclară, pentru că nu știi la ce interval ar trebui să testezi ca să fii în regulă. Ei spun la lot, dar ce înseamnă lotul acela? Într-o fabrică de pâine, dacă achiziționez făină pentru o săptămână sau pentru o lună se consideră lot? Merg la lot sau la producția de pâine? Și atunci, majoritatea fac testări mai rare, la trimestru. Poate că lor le oferă o imagine, dar nu înseamnă că îmi oferă o siguranță a alimentului faptul că din când în când, la nu știu cât timp, există o testare.

Din fericire, avem în industria alimentară sistemul de calitate ISO 22000 care implică implementarea sistemului HACCP de calitate. Acest lucru înseamnă că eu trebuie să primesc materiile prime numai cu buletinele de analiză. Fac alimentul, dar am grijă ca în timpul obținerii alimentului să n-am niște contaminanți de proces. Dacă fac niște testări la început și merg la un laborator – cum ar fi institutul nostru – și întreb care e tehnologia care să mă asigure că alimentul cu ingredientele bune, verificate, nu-mi va da un aliment contaminat la sfârșit din cauza procesului tehnologic pe care îl am și stabilesc un proces tehnologic pe care îl folosesc cum trebuie, după aceea, ca bune practici de producție, nu am nici o problemă și nu trebuie să verific alimentul decât din punctul de vedere al compoziției nutriționale, să mă încadrez în ce scrie pe etichetă. Nu neapărat al contaminanților, că n-aș avea de ce să am contaminanți acolo, dacă totul se respectă.

Într-adevăr, nu sunt ieftine analizele pentru producătorii mici. Cu toate acestea, măcar la o perioadă anume, de trei luni, ar trebui să facă teste. Să testeze o dată anumiți indicatori, deoarece dacă 2-3 indicatori sunt buni și ceilalți sunt buni, că se leagă unii de alții. Dacă unul nu este bun, toți sunt denaturați. Prin rotație, poți să determini anumiți indicatori. Dar, la început, când scot alimentul pe piață, trebuie să-i facă pe toți, pentru că trebuie să-i eticheteze cum trebuie, să-și stabilească procesul tehnologic, să instruiască operatorii, astfel încât să respecte toate procedurile.

Reporter: Care a fost rolul finanțării obținute de la Uniunea Europeană pentru proiectul Expertal? Cum i-a ajutat pe producătorii acceptați în program?

Nastasia Belc: Am obținut o finanțare în valoare de 13,8 milioane de lei, co-finanțat de Uniunea Europeană prin Fondul European de Dezvoltare Regională, grație căruia am reușit să facem transfer de tehnologie și cunoștințe de la institutele de cercetare care au acumulat expertiză și competențe în acest sens către industria alimentară, indiferent de mărime, nu numai IMM-uri, chiar și industria mare.

Ne-am prezentat expertiza și competențele prin intermediul mai multor workshop-uri informative. Ne-au cerut sprijinul companii care au considerat că expertiza noastră le poate oferi soluții de obținere a unor produse noi, de îmbunătățire a calității, a tehnologiei, a etichetării etc. Au venit cu diferite cerințe, inclusiv cerințe de obținere a unor produse noi, chiar interesante, care să poată menține un sistem imunitar bun, de exemplu. Aveau un proiect început mai demult care a vrut să se finalizeze cu niște produse, care într-adevăr întăreau sistemul imunitar cu niște compuși anume, obținuți toți pe cale naturală, dar care se găseau numai în suplimente sau în medicamente. De data aceasta au vrut să-i pună și în alimente, ca o formă mai prietenoasă de administrare.

Reporter: Ce poate face Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare pentru a sprijini firmele care vor o creștere a calității produselor lor?

Nastasia Belc: Putem să colaborăm în mai multe moduri. Prin proiectele care sunt finanțate la nivel național prin Planul național de cercetare-dezvoltare sunt periodic deschise competiții de proiecte.

În aceste proiecte trebuie să luăm și industria alături și atunci când găsim aceste proiecte facem o informare pe site-ul nostru – www.bioresurse.ro – și pot afla când sunt competițiile, pentru că noi căutăm parteneri industriali.

În al doilea rând, pot veni direct cu cerințe, în afara proiectelor. Poate le e frică de costuri sau nu au mai colaborat cu un institut de cercetare. Putem să discutăm, să vadă despre ce e vorba, dacă le convine mergem mai departe, dacă nu le convine, nimeni nu-i obligă să facă ceva. Dar încercarea merită, pentru că s-ar putea să găsim niște soluții convenabile pentru ambele părți, pentru că ideea noastră este de a câștiga împreună. Și, mai ales, să câștige cumva piața românească de produse alimentare, aceasta este misiunea noastră.

Nu am vrea ca cineva care ne-a cerut asistență tehnică sau consultanță, care are nevoie de niște soluții, să plece dezamăgit, chiar dacă câteodată am lucrat fără să cerem neapărat vreo contribuție financiară pentru asta. Totul este să creadă în colaborare și să vină înspre noi, pentru că găsim modalități de colaborare. Săptămânal, la câteva zile, avem întâlniri cu diferite firme cu care colaborăm pe proiecte mici, iar asta ne ajută să colaborăm mai departe și pe proiecte mari când e cazul, unde pot obține și firmele bani.

Știm că în industria alimentară costurile contează, știm că profitabilitatea e mică, înțelegem lucrul acesta, dar, pe de altă parte, trebuie să facem ceva să ajutăm industria.

Reporter: Ați reușit să sprijiniți câteva firme, ne puteți da exemple de produse care au devenit mai sănătoase prin colaborarea dintre producători și institutul pe care îl conduceți?

Nastasia Belc: Da. Am avut un proiect de cercetare prin 2002-2003, când am stabilit o tehnologie și de atunci a apărut ideea pâinii fără conservanți. Și a apărut pe piață pâine feliată fără conservanți, într-adevăr făcută de firme mari.

Alte exemple – pâine cu conținut de glucide redus pentru diabetici, produse de panificație fără gluten, pentru cei care au intoleranță la gluten, produse cu anumiți nutrienți, antioxidanți, produse din carne fără aditivi sau cu mai puțini aditivi, produse pe bază de miere și produsele stupului cu proprietăți antibacteriene, antioxidante etc., produse de panificație, dar și de desert, cu rol de stimulare a sistemului imunitar, inclusiv produse vegane, care nu folosesc deloc produse de origine animală, conserve de legume-fructe cu amestecuri interesante, care au compatibilități între ingrediente, inclusiv ingrediente alimentare de bună calitate care pot fi puse în produse alimentare mai departe. 

Reporter: Este o diferență între calitatea produselor pe care le găsim în România și produse similare din alte țări? Cum putem să reducem acest decalaj, dacă există?

Nastasia Belc: Dacă sunt produse în România și sunt exportate, nu cred că este o diferență. Dacă sunt importate și nu sunt produsele noastre, se întâmplă să fie diferențe. Știți că am auzit de standardul dublu. Aici nu se minte pe etichetă, se spune corect. Numai că, dacă ne uităm pe o etichetă din vest și pe una din est, pentru același produs sunt diferențe vizavi de valorile nutriționale. Și atunci eu consider că, dacă există o cât de mică diferență la ingrediente și la indicatorii nutriționali, produsul trebuie să se denumească altfel. Nu poate să fie același produs la noi și în altă parte cu aceeași denumire și cu ingrediente diferite sau indicatori de calitate diferiți. Acest lucru nu e acceptabil. Dar, altfel, orice produs trebuie să fie cât mai constant în calitate și în indicatorii de calitate care sunt puși pe etichetă, pentru că nu am mai avea nici o putere de comparare. Dacă numim un produs la fel, oriunde s-ar vinde trebuie să fie la fel, să aibă aceeași calitate, nu trebuie să avem diferențe. Trebuie să știm că atunci când stabilim o tehnologie, pe aceea trebuie s-o repetăm cu sfințenie, să folosim aceiași parametri tehnologici și atunci vom avea și același produs.