Mierea cristalizată nu este nici falsă şi în ea nu a fost adăugat nici zahăr. Există un mit că această miere nu ar mai fi benefică, dar mierea se zahariseşte şi formează cristale cu timpul însă nu îşi pierde proprietăţile.

Mierea este o hrană vie, care nu moare odată ce este scoasă afară din stup. În timp mierea „lucrează” şi începe să formeze cristale, popular după cum ştii se spune că mierea „se zahariseşte”, de aici probabil a pornit şi mitul prin care cristalizarea  mierii se produce din cauză că apicultorul adaugă zahăr în miere. De fapt cantitatea de zahăr rămâne aceeaşi, doar că zaharurile sub starea de soluţie trec în formă solidă.

Acest proces absolut natural nu înrăutăţeşte calităţile respectivului produs. Ceea ce se produce în miere este se pare doar rezultatul schimbării proporţiei între cantitatea de fructoză şi glucoză.

Explicaţia din punct de vedere chimic al acestui fenomen este că glucoza este mai puţin solubilă în apă decât fructoza. Fenomenul se pare că nu este pe deplin elucidat, însă odată  cu trecerea timpului cantitatea de glucoză creşte în  defavoarea proporţiei de fructoză, sub influenţa temperaturii scăzute, prin urmare încep să se formeze mici cristale de glucoză. Mulţi consideră că mierea s-a cristalizat din cauza evaporării apei. Însă este fals pentru că, dacă o încălzim, mierea revine la vâscozitatea iniţială. Prin urmare mierea zaharisită îşi păstrează toate calităţile terapeutice pe care le-a avut şi în starea fluidă.

Toţi apicultorii ştiu că există acest mit prin care mierea cristalizată  este suspectă de a fi falsă şi prîncălzesc mierea atunci când se zahariseşte. Dacă o încălzesc la mai mult de 50 de grade mierea nu va mai păstra aceleaşi proprietăţi.

Paradoxul este însă că această cristalizare poate fi un indicator al calităţii mierii. Dacă cumperi de pe marginea drumului sau de la apicultori pe care nu îi cunoşti, atunci pentru o mai bună siguranţă cumpără miere cristalizată!