M-am salvat
Am zeci de prieteni şi colegi care de-a lungul anilor au plecat din Târgu Jiu. Unii în oraşe mai mari, alţii în afara ţării. I-am întrebat cum văd Gorjul de acolo de unde sunt. Se vede îngrozitor. Aşa a spus o fostă colegă de la Pandurul, plecată în Marea Britanie de câţiva ani. Abia când a privit judeţul de departe, şi-a dat seama cum ne văd alţii. Un judeţ aflat la cheremul unor oameni care nu au minte pe măsura funcţiilor şi care blochează absolut orice încercare de a schimba lucrurile în bine. O altă colegă, plecată mai de curând la Bucureşti, mi-a spus că are sentimentul că s-a salvat. Nu mai suporta să audă în fiecare zi aceleaşi minciuni, de la aceiaşi oameni. Măcar la Bucureşti se mai întâmplă ceva.
Gorjul anului 2018 este mult mai slab reprezentat decât acum 20 de ani. Politicienii vechi s-au plafonat, cei noi nu au absolut nimic de spus. Cred că trăncăneala continuă înseamnă să faci politică, dar nimeni nu vine cu o problemă şi eventual o soluţie în spaţiul public. Culeg şi ei câte o problemă din presă, nu o documentează, dar îşi dau cu părerea fără nicio jenă, recunoscând că nu ştiu problema despre care vorbesc. Dau vina pe presă dacă spun prostii, deşi de cele mai multe ori nu au avut răbdare să citească decât titlul.
De la politicieni poate că nu mai avem mari aşteptări, dar nici instituţiile nu funcţionează bine. Cel mai prost dintre toate funcţionează cele de tipul parchet-poliţie, care în Gorj nu au mai făcut un dosar serios de foarte mulţi ani. Dosarul milioanelor de euro băgaţi în canalizarea nefuncţională de la Rânca - zero. Dosarul staţiei de epurare din Târgu Jiu - zero. Dosarul spălării operelor lui Brâncuşi cu jet de apă sub presiune - zero. Dosarul Cărbune pentru Serbia - zero.
România este pe un trend descendent din punct de vedere al capabilităţii oamenilor care ne conduc. Lipsa de soluţii pentru orice problemă se vede la tot pasul. Mai mult, unii blochează proiecte pentru simplul fapt că nu le înţeleg. Cu cât au salariile mai mari, cu atât mai puţin le pasă de problemele pe care le au de rezolvat. Li se pare că sunt nişte aleşi ai sorţii, a căror menire este să îşi verifice, plini de satisfacţie, lunar, cardul de salarii. Oamenii care ne conduc, cei mai mulţi dintre ei, nici măcar nu înţeleg care este treaba lor acolo, aşa că să nu aşteptăm de la ei schimbarea de care România în general şi Gorjul în particular au nevoie.